Marea majoritate a motocicliştilor învaţă să meargă pe ploaie din întâmplare. Dimineaţa soare, frumos, o zi perfectă pentru o mică excursie, la prânz se adună câţiva nori dar încă nu e nimic serios iar drumul e superb, lasă că poate se duce norul acesta negru aşa că mergi mai departe… şi deodată începe. N-ai ce face şi mergi mai departe. La început nu e prea plăcut dar nici chiar atât de rău nu e. Şi, în plus, parcă te încearcă un sentiment de mândrie – am făcut-o şi p-asta; acum sunt „mai motociclist” decât eram acum 5 minute. Ajungi în sfârşit la un adăpost, te opreşti şi te gândeşti puţin la experienţa pe care tocmai ai trăit-o: E periculos să mergi pe ploaie? Nu tocmai. Normal, aderenţa e mai mică, vizibilitatea mai proastă dar se poate merge. Paradoxal, nu am auzit de prea multe accidente grave suferite de motociclişti pe timp de ploaie. Asta probabil şi datorită faptului că ceva din interiorul tău te îndeamnă să mergi cu mult mai mulă prudenţă. E o experienţă pe care ai dori să o repeţi? Dacă îţi plac drumurile lungi atunci sigur vei mai avea ocazia să mergi pe ploaie, dacă foloseşti motocicleta în fiecare zi ca să mergi la serviciu atunci, în mod inevitabil, vei merge şi pe ploaie, dacă pentru tine motocicleta este doar o distracţie de week-end atunci poate nu, în cazul în care nu uiţi să verifici prognoza meteo. Depinde de tine şi de cât de bine eşti pregătit. Dacă ai echipament potrivit şi cauciucuri bune nu văd care ar fi problema.
Sunt 3 aspecte foarte importante care influenţează mersul pe ploaie: aderenţa, vizibilitatea şi capacitatea de a proteja corpul împotriva frigului şi a umezelii. Să le luăm pe rând.
Aderenţa
Lucrul de care cred că se tem cel mai mult motocicliştii este pierderea aderenţei. E simplu, ai pierdut aderenţa – ai căzut. Pe ploaie, în mod evident, aderenţa este mult mai scăzută deci este mult mai uşor să pierzi controlul. Sau nu? Ei bine, şi da şi nu. Am o veste bună – coeficientul de frecare al cauciucului cu asfaltul ud nu este cu mult mai mic decât coeficientul de frecare cu asfaltul uscat. Există o scădere de aderenţă dar nu este aşa de periculoasă. Cum poţi să verifici câtă aderenţă ai? Când eşti pe drum drept apasă frâna spate până în punctul în care cauciucul pierde aderenţa (roata nu se mai învârte şi începe să derapeze). Dacă ştii cu ce forţă trebuie să apeşi ca să obţii acelaşi rezultat când drumul este uscat (asta presupune că ai mai făcut exerciţii de frânare iar dacă nu ai mai făcut îţi recomand să faci) o să poţi să aproximezi cam cât la sută din aderenţă ai pierdut pe drum ud. Există însă şi veşti mai puţin bune – o suprafaţă de rulare udă poate ascunde multe capcane.
- Mâzga – când spuneam că asfaltul ud nu este aşa de alunecos mă refeream la asfaltul curat. În realitate, drumurile sunt destul de murdare cu praf, noroi, frunze, diverse fluide care se scurg din vehiculele sau alte chestii care se „scurg” de la animale. Toate aceste mizerii, amestecate cu apă, formează o peliculă extrem de periculoasă. De aceea se recomandă, atunci când începe să plouă, să aşteptăm în jur de 15 minte până ce ploaia spală această mâzgă şi asfaltul începe să se cureţe şi de abia după aceea să plecăm la drum. Dacă drumul este foarte murdar (ceea ce este cazul cu majoritatea drumurilor din România), eu aş recomanda să faci o pauză de 30 de minute ca să se poată curăţa cum trebuie carosabilul. Poţi face un test – vezi cât de tare îţi alunecă gheata pe asfalt; dacă simţi că alunecă tare mai bine mai aştepţi.
- Marcajele cu vopsea – devin destul de alunecoase atunci când sunt ude. Mare atenţie cu cele aflate în apropierea intersecţiilor pentru că în acele zone maşinile staţionează mai mult şi pierderile de ulei sunt mai mari, deci marcajele mai murdare. Ca să nu ai probleme cu marcajele încearcă să treci peste ele (dacă nu le poţi evita) cu motocicleta dreaptă nu cu motocicleta înclinată – deci să fii de două ori mai atent când schimbi direcţia şi dai peste astfel de marcaje. Pe lângă marcajele cu vopsea mai există acele inserţii reflectorizante care au muchii teşite şi de pe care roata alunecă atunci când sunt ude.
- Textura suprafeţei – mă refer în special la parcările din zonele comerciale, unele fiind pavate cu un ciment mai lucios şi care devine de asemenea alunecos atunci când este ud. Practic aderenţa este la fel de mică ca şi cea a marcajelor cu vopsea deci mergi precaut şi încearcă să ţii motocicleta cât mai dreaptă.
- Şinele de tramvai şi de cale ferată – foarte mulţi motociclişti o păţesc atunci când virează la stânga peste o linie de tramvai udă. După ce că oţelul din care sunt făcute nu are nici un pic de aderenţă (parcă ai fi pe gheaţă), de obicei există şi denivelări care îţi aruncă roata în toate părţile. După părerea mea, şinele sunt inamicul numărul unu pe timp de ploaie aşa că îţi recomand să le tratezi cu maximum de atenţie. Încearcă mereu să ţii motocicleta cât mai dreaptă, încearcă să traversezi şinele la un unghi cât mai apropiat de 90grd, redu viteza şi fii pregătit să pui piciorul jos dacă simţi că îţi fuge motocicleta de sub tine.
- Alte suprafeţe metalice – canale, poduri metalice, grătare de scurgere, rosturi de dilatare etc. Acelaşi lucru ca şi în cazul şinelor. Trebuie tratate cu maximum de atenţie.
- Piatră cubică – suprafaţa este foarte lucioasă şi nu ai aderenţă bună nici pe drum uscat. În plus suprafaţa este destul de denivelată şi poţi aluneca foarte uşor. Şi maşinile derapează frecvent pe piatră cubică aşa că, dacă întâlneşti un astfel de drum fi la fel de precaut ca şi atunci când traversezi liniile de tramvai
- Ochiuri de apă – locuri în care apa bălteşte. Sunt periculoase din două motive: În primul rând nu poţi ştii ce se ascunde sub luciul apei. Poate să fie o simplă adâncitură dar la fel de bine poate să fie o groapă destul de adâncă. În al doilea rând, dacă e prea multă apă şi cauciucul nu poate să o evacueze poate apărea fenomenul de acvaplanare (despre care o să vorbesc separat). Deci, cel mai bine este să eviţi aceste ochiuri de apă ca să nu ai surprize iar dacă nu poţi încetineşte şi încearcă să menţii motocicleta dreaptă.
- Pete de ulei – atunci când vezi pe drum reflexii roş-albastrui care dau impresia unui curcubeu şi dacă nu cumva este autocarul echipei Steaua care se oglindeşte pe asfaltul ud, atunci sigur e ulei pe jos, iar uleiul este foarte alunecos. Deci circulă cu mare atenţie. Dacă intri într-un tunel sau pasaj fii cu şi mai mare băgare de seamă. Pe drum deschis ploaia mai spală din ulei dar în interiorul tunelului apa nu ajunge decât cărată pe roţile vehiculelor şi nu are forţa necesară pentru a îndepărta uleiul deci există un risc crescut de „patinaj artistic”.
- Cauciuc – este vorba aici atât de cauciucul pneurilor tale cât şi de benzile amortizoare de la trecerile la nivel cu calea ferată sau bumpere pentru încetinire. Pneurile care au durată mare de viaţă sunt făcute dintr-un cauciuc mai dur care nu oferă atât de multă aderenţă ca şi un cauciuc moale. Cu cât cauciucul e mai moale cu atât va oferi o aderenţă mai bună. Imaginează-ţi că acele benzi amortizoare sau bumpere, care sunt proiectate să reziste traficului intens, sunt făcute dintr-un cauciuc foarte dur aşa că aderenţa unei astfel de suprafeţe este foarte redusă.
Acvaplanarea
Pe un drum ud, apa tinde să se acumuleze în faţa pneului. Dacă se acumulează prea multă apă şi pneul nu o poate evacua (în lateral) atunci se va forma un strat de apă între pneu şi suprafaţa de rulare ceea ce va conduce garantat la un derapaj. Formarea fenomenului de acvaplanare depinde de foarte mulţi factori: forma cauciucului, modelul (striaţiile) cauciucului şi cât de tocit este (cât de adânci mai sunt şanţurile), mărimea cauciucului, cantitatea de apă de pe drum, viteza de deplasare etc. Majoritatea drumurilor sunt un pic bombate pe mijloc sau au o mică înclinaţie tocmai pentru a permite scurgerea rapidă a apei dar în cazul ploilor puternice cantitatea de apă este pur şi simplu prea mare ca să se poată scurge toată. Riscul de acvaplanare este cu atât mai mare cu cât un pneu este mai mic ca diametru, mai lat şi cu striaţii mai puţine.
Din fericire, forma rotundă a pneurilor de motocicletă şi suprafaţa de contact cu solul mai mică face ca riscul de acvaplanare în cazul motocicletelor să fie mult mai mic decât în cazul autoturismelor. Am zis suprafaţă de contact mică? Asta înseamnă că pe ploaie vei fi mai în siguranţă dacă vei avea pneurile bine umflate decât dacă ai merge cu ele dezumflate deci ar fi bine să verifici presiunea. Şi viteza are un rol foarte important dar, pentru că sunt şi alte multe variabile de luat în calcul, este greu să spui la ce viteză ar apărea acest fenomen. Dacă plouă torenţial şi strada se transformă într-o piscină atunci este mai prudent să nu depăşeşti 90-100km/h în schimb atunci când plouă mai „potolit” se poate merge şi cu 150 sau chiar mai mult. Cum spuneam, depinde foarte mult şi de cauciucuri şi chiar de modelul motocicletei (greutate, dinamică etc). Ideea este să nu forţezi limitele. Mai bine un pic mai încet şi în siguranţă decât cu viteză şi pe urmă să te faci praf.
Vizibilitatea
Vizibilitatea presupune două aspecte: să te faci văzut şi să poţi vedea tu cât mai bine ceea ce se întâmplă în jurul tău. Pentru ambele există o singură soluţie – alegerea unui echipament adecvat.
Pe ploaie sunt mulţi şoferi care au dificultăţi mari în a vedea pietoni, biciclişti sau motociclişti. Unii merg cu parbrizul aburit, alţii nu au ştergătoare bune, alţii sunt stresaţi de condiţiile de drum şi sunt mai puţin atenţi şi exemplele pot continua.
Cum îţi creşti şansele de a fi văzut de către aceşti şoferi? Ai ghicit, având un echipament cât mai strident posibil. Un echipament de culoare neagră este foarte puţin vizibil dar tot este mai bun decât nuanţele de gri – când plouă totul devine cenuşiu iar griul echipamentului tău te scufundă de tot în cenuşiul înconjurător. Când îţi cumperi echipament de ploaie cel mai bine e să alegi o culoare foarte vie – galben, portocaliu sau verde crud şi, dacă se poate, să fie fosforescent.
O cască integrală oferă cea mai bună protecţie nu numai atunci când este vorba despre un accident de motocicletă dar şi când vorbim despre vânt, ploaie şi frig. Cu o cască deschisă (open face) cred că este foarte neplăcut să mergi prin ploaie dacă nu ai la ea vizieră sau ochelari de protecţie pentru că picăturile de ploaie îţi vor intra în ochi. Dacă ai o astfel de cască, cel mai înţelept lucru este să găseşti un loc unde să poţi bea o cafea şi să aştepţi până trece ploaia.
Chiar şi cu o cască integrală nu este totul perfect. Vizibilitatea îţi va fi afectată atât de apa care se strânge pe vizieră cât şi de fenomenul de aburire. De fapt aburirea ne creează cele mai mari probleme. Când plouă, de obicei şi temperatura scade destul de mult, viziera se răceşte şi ea iar respiraţia caldă face să condenseze imediat vaporii de apă pe vizieră, ducând la aburire. Cum poţi să previi aburirea? În primul rând încearcă să nu dai aerul expirat direct pe vizieră (poţi să încerci să expiri pe gură şi să dai aerul în jos, poţi să pui o bandană legată la nas, poţi să ridici un pic casca - majoritatea au o protecţie de cauciuc (breathshield) tocmai ca să nu expiri direct pe vizieră – astfel încât protecţia să stea mai sus). Cei mai mulţi motociclişti aleg să întredeschidă viziera astfel încât aerul rece să treacă pe ambele ei feţe şi să se egalizeze astfel temperaturile. Când este doar frig acest lucru ajută dar când plouă există riscul ca apa să se infiltreze şi pe interiorul vizierei.
Apa din exteriorul vizierei se dispersează destul de bine fără să fie nevoie de ştergătoare speciale (există mănuşi care au o bandă de cauciuc în exteriorul degetului arătător de la mâna stângă cu care poţi şterge apa dar nu îţi recomand să faci aşa ceva – eu am avut o pereche de astfel de mănuşi, am încercat şi nu am făcut decât să întind mizeria care s-a strâns pe vizieră aşa încât a trebuit să mă opresc să îmi curăţ casca). În schimb, dacă se strânge apă pe interior va trebui să te opreşti şi să o ştergi cu o cârpă pentru că altfel nu se duce. Pentru aburire există şi alte soluţii: se poate monta pe interiorul căştii o foiţă specială (pinlock) sau se poate trata viziera cu o soluţie antifog (chiar dacă nu ai o astfel de soluţie, ajută şi dacă speli bine viziera cu apă şi detergent de vase).
Chiar şi cu neajunsurile prezentate mai sus, vizibilitatea prin casca de motocicletă este mai bună decât vizibilitatea printr-un parbriz de maşină dotat cu super ştergătoare. Asta şi deoarece distanţa de la vizieră la ochi este mai mică decât distanţa de focalizare a ochilor în schimb distanţa până la parbriz este mai mare decât distanţa de focalizare. Toate bune şi frumoase dar şi la motociclete există parbriz (nu chiar toate motocicletele au dar sunt foarte multe cu parbriz). Dacă motocicleta ta are un parbriz mare şi nu te poţi uita decât prin el (de obicei cruiserele sau touringurile mari au aşa ceva), ar fi o idee foarte bună să îl tratezi cu o soluţie antirain.
Capacitatea de protecţie
A merge pe ploaie pentru o perioadă mare de timp fără a fi protejat nu este doar inconfortabil dar este şi periculos. Apa este un mediu de răcire foarte eficient, de aceea este şi folosită la răcirea motoarelor. Corpul nostru se încălzeşte prin pomparea sângelui cald de la inimă către extremităţi. Dacă este prea frig şi acest mecanism de încălzire nu face faţă, atunci corpul intră într-o rutină de urgenţă, contractând arterele şi capilarele începând de la extremităţi, încercând să menţină caldă zona vitală – unde se găsesc toate organele interne. Urechile, mâinile, picioarele se răcesc, bătăile inimii şi ritmul respiraţiei încep să scadă având drept efect diminuarea atenţiei, oboseală, vedere mai slabă şi o încetinire a reflexelor. Este exact invers de ce ne-am dori pentru că, mai ales pe ploaie, e important să ne păstrăm atenţia la capacitate maximă şi să avem reacţii prompte. Corpul nostru funcţionează cel mai bine dacă îi asigurăm un mediu călduţ şi uscat. Chiar dacă condiţiile meteo nu sunt favorabile, putem purta haine adecvate, nu? Ce ar fi dacă schiorii ar aştepta numai condiţiile meteo favorabile pentru a putea schia în pantaloni scurţi şi tricou? Cred că nu ar prinde mai mult de câteva zile într-un întreg sezon. Haine adecvate înseamnă că trebuie să fie impermeabile şi să ne ţină de cald.
Pentru motociclişti există în principiu 2 variante: ori hainele pe care le purtăm în mod obişnuit sunt şi impermeabile (waterproof) ori ar trebui să avem la noi un costum special pentru ploaie pe care să îl îmbrăcăm peste hainele moto atunci când este nevoie.
Hainele impermeabile s-ar putea să se dovedească în practică mai puţin impermeabile decât promite producătorul. Unele ţesături nu rezistă foarte mult timp – după 20-30 de minute de mers prin ploaie deasă încep să se îmbibe de apă. Pentru aceste cazuri este nevoie ca hainele să fie tratate special cu soluţii de impermeabilizare. Alte haine au ţesătura ok dar permit infiltrarea apei pe la îmbinări / cusături. Şi în acest caz se pot trata cu soluţii de impermeabilizare. Alte haine sunt impermeabile dar nu permit corpului să respire. Majoritatea hainelor moto, mă refer acum la cele textile, sunt făcute din Cordura – un material foarte rezistent la abraziune. Cordura oferă şi o oarecare impermeabilitate dar nu pe termen lung. Unele haine au mai multe straturi, stratul exterior fiind din Cordura iar pe interior existând un strat de Gore-Tex (ca o membrană cu miliarde de mici găurele fiecare din ele având un diametru de aprox. 20.000 de ori mai mic decât al unei picături de apă – în acest fel apa nu poate pătrunde înăuntru în schimb vaporii de transpiraţie pot trece prin material asigurând „respiraţia” corpului). Stratul de Gore-Tex se poate distruge la spălare aşa că trebuie avut grijă la instrucţiuni (în unele cazuri este nevoie de un detergent special).
Eu folosesc de obicei, pentru drum lung, costumul de piele. Şi pielea asigură un grad bun de impermeabilitate dar la un moment dat cedează. Plus că după ce se usucă începe să se scorojească. Dar şi pentru asta există soluţii. După ce îmi curăţ costumul îl dau cu cremă hidratantă (asigură şi impermeabilizare şi elasticitate) după care dau şi cu silicon special pentru piele (din cele cu care se curăţă bordul maşinilor) pentru protecţie suplimentară. Până acum reţeta asta a avut succes – nici ploaia nu m-a udat nici costumul nu s-a stricat.
Dacă hainele nu sunt impermeabile, există costume speciale pentru ploaie, care pot fi îmbrăcate peste hainele obişnuite. Există şi varianta din 2 bucăţi (pantalon şi jachetă) sau dint-o singură bucată (salopetă). Un costum bun de ploaie trebuie să fie suficient de subţire pentru a ocupa puţin spaţiu atunci când este pliat, suficient de larg ca să îl putem îmbrăca destul de repede fără să ne chinuim prea mult dar nici prea larg pentru a nu ne incomoda în mers, suficient de rezistent pentru a nu se rupe la viteză mare (mai ales când plouă, e ca şi când ar trebui să facă faţă unui uragan) şi, pentru că vorbeam mai sus de vizibilitate, ar trebui să aibă o culoare foarte vie.
Pe lângă haine mai trebuie să ne gândim şi la mâini şi la picioare. Ele îngheaţă primele dacă ni se face frig şi, pe lângă asta sunt şi cele mai expuse (pe lângă apa de la ploaie picioarele sunt udate şi de apa deja existentă pe carosabil iar mâinile întinse pe ghidon sunt primele atinse de ploaie). Majoritatea cizmelor moto sunt waterproof dar trebuie văzut ce se întâmplă între cizmă şi pantalon (dacă pantalonii sunt băgaţi în cizme atunci apa de pe pantalon se poate scurge direct in cizmă şi degeaba mai este ea impermeabilă că tot se umple de apă). Există şi apărători speciale care se pot pune peste cizme (la fel cum sunt costumele care se pun peste haine). Cu mănuşile este cel mai greu. Mănuşa trebuie să fie suficient de subţire pentru a permite acţionarea uşoară a comenzilor. Mănuşile obişnuite din piele se îmbibă repede de apă (eu am 4 modele diferite şi cu toate se întâmplă la fel indiferent ce le-aş face) după care ai toate şansele să-ţi îngheţe mâinile bocnă. Există şi mănuşi speciale, impermeabile dar nu sunt foarte confortabile şi e greu să manevrezi motocicleta cu ele. Mai există şi varianta să ai la tine o pereche de mănuşi de rezervă şi când prima pereche se umple de apă să o schimbi cu ce-a de-a doua.
Chiar dacă ai haine impermeabile, asigură-te că sunt etanşe. În general jachetele moto sunt prevăzute cu fante de aerisire tocmai pentru a lăsa corpului posibilitatea să respire. La fel şi casca, în funcţie de model, are mai multe orificii de aerisire. Nu uita, atunci când începe să plouă, să închizi toate aceste aerisiri, altfel apa va pătrunde prin ele. O idee bună este, de asemenea, să controlezi ce ai prin buzunare şi să încerci să pui obiectele valoroase în buzunare interioare pentru că vor fi mult mai bine protejate decât în buzunarele exterioare.
Bagaje
Chiar dacă echipamentul tău moto te protejează şi te menţine cald şi uscat, vei dori ca şi hainele de schimb să îţi ofere acelaşi lucru. De aceea trebuie să ai grijă şi de bagaje. Dacă ai genţi din material textil s-ar putea să fie nevoie de impermeabilizare suplimentară. O idee bună ar fi ca, atunci când îţi faci bagajele să le pui întâi în pungi de plastic şi după aceea în geanta moto. Asta te poate ajuta şi să îţi compartimentezi mai bine spaţiul.
Condu în siguranţă
Lasă mai multă distanţă între tine şi maşina din faţă. Pentru că pe drumul ud sunt mai multe potenţiale obstacole decât pe un drum uscat, e nevoie să fii mai atent şi să descoperi aceste obstacole din timp. De asemenea distanţele de frânare cresc. La fel de înţelept este să nu laşi nici maşinile din spatele tău să stea prea aproape. Nu ai nevoie de un stres suplimentar. Unii şoferi nu îşi dau seama că stau prea aproape de tine – fă-le un semn. Alţii se simt bine atunci când şicanează motociclişti – fă-le loc să treacă şi nu te pune la mintea lor.
Nu folosi frânele când virezi sau când te apleci. Încearcă să frânezi doar când motocicleta este dreaptă. Se poate pierde foarte uşor aderenţa. De asemenea încearcă să apeşi frânele în mod progresiv nu brusc pentru că e mult mai uşor să blochezi roţile. Pe ploaie şi frâna spate trebuie pusă la lucru, cu condiţia să o dozezi cum trebuie (cum stai cu exersarea frânelor?)
Acelaşi lucru este valabil şi cu acceleraţia. Nu trage de ea prea brusc iar atunci când schimbi vitezele nu lăsa ambreiajul prea brusc. Încearcă să foloseşti o treaptă de viteză superioară dacă acceleraţia smuceşte (mergi subturat).
Dacă în condiţii normale de trafic se spune că motocicliştii sunt invizibili pentru unii şoferi, închipuie-ţi cât de vizibili devin ei pe ploaie. Mai mult ca niciodată să nu te bazezi pe alţii că te vor vedea sau te vor evita. Încearcă să le vezi tu pe toate şi să eviţi tu dacă este nevoie.
Redu mai mult viteza înainte să intri în curbă. E mult mai dificil şi mai riscant să frânezi când eşti aplecat. Până la urmă aceeaşi idee se aplică şi atunci când e şoseaua uscată – mai bine intri cu viteză mai mică în curbă şi accelerezi decât să intri cu viteză prea mare şi să frânezi.
Poziţia corpului este foarte importantă. Pe viraje încearcă să îţi apleci mai mult corpul. La aceeaşi viteză, aceeaşi rază a curbei şi pe aceiaşi trasă, motocicleta va sta mai dreaptă dacă te apleci şi tu pe viraj. Corpul trebuie să fie cât mai relaxat. Nu ai de ce să fii crispat. Menţine controlul ghidonului dar lasă braţele un pic moi; motocicleta, prin construcţie tinde să se autoechilibreze aşa că, dacă dai de o denivelare sau simţi că a patinat uşor, las-o pe ea să îşi facă treaba şi se va redresa. Nu uita de privire– uită-te în direcţia în care vrei să mergi şi într-acolo te vei duce (target fixation).
Încearcă să mergi exact pe aceeaşi trasă ca şi roata din stânga a maşinii din faţă. Ai mai multe avantaje dacă faci aşa. Îţi va fi mai uşor să ocoleşti maşina dacă pune o frână bruscă şi te ia pe nepregătite. Vei vedea din timp dacă în faţă este o groapă. Roata maşinii aruncă în laterale apa de pe drum pentru o scurtă perioadă de timp aşa că vei beneficia de un culoar mult mai uscat.
Furtună
Nu contează cât de tare plouă, poţi merge. Atunci însă când încep tunete şi fulgere cel mai bine e să te opreşti şi să găseşti un adăpost. Nu se ştie niciodată unde va lovi următorul fulger aşa că fii precaut. Adăpost nu înseamnă un copac singuratic aflat pe marginea drumului. Aceşti copaci atrag fulgerele. Mai bine stai în câmp sub cerul liber, mai departe de motocicletă, decât să stai sub un copac.
O motocicletă este ca o pânză de corabie în bătaia vântului. În special vântul are mai mult efect asupra motocicletelor uşoare şi carenate. După ce capeţi puţină experienţă înveţi să te apleci împotriva vântului pentru a compensa efectul acestuia. Când este furtună şi vântul suflă mai tare devine destul de periculos atunci când îşi schimbă brusc direcţia aşa că va trebui să fii atent şi să compensezi imediat.
Noaptea
Nu îmi place deloc să merg noaptea cu motocicleta. Nici nu văd bine ce se întâmplă pe şosea şi curbele sunt mai greu de ghicit iar farurile maşinilor care vin din faţă mă obosesc foarte tare. Când plouă situaţia devine şi mai dificilă. De aceea evit cât pot să ajung în situaţia de a merge noaptea pe ploaie. Dacă totuşi se întâmplă… asta e, strâng din dinţi şi merg mai departe. Ideal este să găseşti un TIR care are multe luminiţe în spate şi să te ţii după el cât mai mult posibil. Există multe avantaje dacă faci aşa: TIRurile noi merg suficient de repede încât să nu îmbătrâneşti pe drum dar nici nu exagerează cu viteza, mai ales în curbe aşa că, din punctul acesta de vedere impun un ritm de mers acceptabil: dacă e coloană de maşini pe contrasens şi sunt multe faruri îndreptate spre tine, te poţi „ascunde” în spatele TIRului şi îţi mai protejezi ochii; dacă are multe luminiţe în spate, aşa cum spuneam, acestea se reflectă din asfaltul ud şi poţi vedea mai bine eventualele obstacole de pe şosea fără însă să fii deranjat de lumină prea puternică. Acelaşi sfat – mergi ori pe urma de pe roţile din stânga ori pe cele de pe roţile din dreapta ale TIR-ului. Nu uita că şoferul nu poate să vadă ce se întâmplă în spatele lui aşa că, din când în când, ieşi un pic în lateral ca să te poată vedea în oglinzi şi să ştie că eşti în spatele lui.
