Yamaha Motor - o scurtă istorie - 2

1983

Venture Royale – luxul pe 2 roți de la Yamaha.  Fiabilitate și calitate.Motor V4 în 4 timpi răcit cu lichid, suspensii hidraulice ajustabile, sistem audio incorporat.

Carlod Lavado câștigă campionatul mondial la clasa 250 cmc

1984

RZ 350 – motor în 2 timpi 350 cmc – un model de referință pentru motocicletele sport. A existat și o variantă Kenny Roberts signature model (în fotografie) – cu un “power valve”  pe eșapament care îmbunătățea în mod simțitor performanța în plaja medie 

A existat și un frate mai mare – RZV 500 – motor V în 2 timpi răcit cu lichid, dar care nu s-a bucurat de prea mult succes.

FJ 1100 – din nou un model de referință de data asta pentru motocicletele superbike. În jur de 220 kg și peste 125 cai putere, a fost modelul cu cel mai bun raport putere/greutate din aceea epocă din categoria sa.

Eddie Lawson câștigă campionatul mondial la clasa 500 cmc.

1985

V Max – Extraordinar este cuvântul care-i trecea prin minte oricui vedea această motocicletă. Motor V4 răcit cu aer, V-boost 145 cai putere, a fost primul power-cruiser. Motociclesta cu mușchi a avut în SUA un succes imens, ca de altfel și în restul lumii. Și astăzi există nenumărate cluburi de entuziaști ai acestui model.

FZ 750 – o altă inovație Yamaha – motor cu 5 supape pe cilindru pentru mai multă performanță și eficiență

1986

Eddie Lawson câștigă din nou campionatul mondial la clasa 500 cmc.

Carlos Lavado câștigă titlul de campion mondial la clasa 250 cmc.

1987

FZR 1000 – pentru acest model Yamaha a folosit sistemul inovativ cu 5 valve pe cilindru. De asemenea, este primul an în care Yamaha folosește cadre din aluminiu.

Yamaha introduce EXUP – un nou sistem de evacuare pentru motoarele în 4 timpi care include o supapă de presiune care să controleze presiunea la ieșire 

1988

Al treilea titlu de campion mondial la clasa 500 cmc pentru Eddie Lawson.

1989

FZR 600 – încă de la apariție acest model a dominat cursele supersport 600 de la Daytona

FZR 750R se bate pentru supremație cu modelul GSX-R 750 de la Suzuki

1990

Wayne Rainey câștigă campionatul mondial la clasa 500 cmc. O va face din nou și în 1991 și în 1992. În 1993 era lider în campionatul mondial, dar a suferit un teribil accident în urma căruia a rămas paralizat.  

John Kocinski câștigă titlul mondial la clasa 250 cmc

1991

Thomas Stevens câștigă campionatul AMA Superbike cu Yamaha

1992

FJ 1200 ABS Yamaha introduce sistemul ABS pentru acest model

1993

GTS 1000 O motocicletă plină de inovații tehnologice – injecție electronică, cadru omega, suspensie RADD cu un singur braț oscilant atât pe față cât și pe spate, ABS, convertor catalitic. Din păcate modelul nu a avut mare succes la public, probabil din cauza prețului prea mare

Tetsuya Harada câștigă campionatul mondial la clasa 250 cmc

1996

Prima motocicletă din gama Star (Yamaha a decis să creeze o linie de cruisere sub un brand separat – Star Motorcycles) – Royal Star 1300 – cu motor V4 1300 cmc 4 timpi. Primul cruiser având o autentică imagine americană, primul concurent serios pentru Harley Davidson pe segmentul cruiserelor mari. Americanii au îndrăgit imediat acest model. 

Ia ființă STAR – Star Touring And Riding – asociația deținătorilor și iubitorilor motocicletelor Star

tigat campionatul AMA outdoor motocross chiar în primul an de la lansarea modelului. După apariția YZ 400 F, motocicletele de cross în 2 timpi n-au mai avut mare căutare.

1998

Acest an a însemnat lansarea unor noi modele emblematice Yamaha.

V Star Classic (vândut în USA ca Star Motorcycles și în restul lumii ca Yamaha Dragstar). Un cruiser de clasă medie, motor VTwin în stil american. Un alt mare succes de piață. Modelul a devenit atât de popular încât a rămas în producție până în ziua de azi.

YZF R1 O motocicletă puternică și stilată.  O lansare întâmpinată cu îndelungi aplauze. YZF R1 este unul din cele mai populare și îndrăgite modele în clasa motocicletelor sport.

YZ 400 F prima motocicletă de motocross cu motor în 4 timpi. Doug Henry a câștigat campionatul AMA outdoor motocross chiar în primul an de la lansarea modelului. După apariția YZ 400 F, motocicletele de cross în 2 timpi n-au mai avut mare căutare.

1999

Star lovește din nou. De data aceasta cu modelul Road Star (Wild Star în Europa). Poate cel mai frumos cruiser cu aspect clasic. Motor VTwin de 1602 cmc răcit cu aer. Motocicleta asta a fost numită ucigașa de Harley Davidson și este evident de ce. Odată cu Road Star s-a dezvoltat o adevărată industrie de piese after-market pentru modele Star și au apărut foarte multe customizări pornind de la aceste modele. A fost primul cruiser Yamaha cu curea de transmisie.

YZF R6 O motocicletă la fel de stilată ca și sora ei mai mare YZF R1. A devenit la fel de populară și este lider în clasa motocicletelor sport de 600 cmc.

2000

TT R 125 L– cu un singur cilindru, 125 cmc în 4 timpi – o motocicletă făcută pentru distracție

2001

YZ 250 F – o altă inovație de la Yamaha – prima motocicletă MX cu motor de 250 cmc în 4 timpi. 

2002

Modelul YZF R1 primește injecție electronică, o premieră pentru modelele sport de la Yamaha

2004

Valentino Rossi, poate cel mai cunoscut pilot de MotoGP câștigă campionatul mondial cu Yamaha

Va repeta performanța și anul următor

2006

Se lansează nava amiral a flotei Star – Roadliner / Stratoliner. Motor imens – Vtwin 1854 cmc cu injecție, plin de crom exact cum le place americanilor. Cadru de aluminiu pentru mai bună manevrabilitate și multe inovații tehnice pentru o putere și eficiență sporită

YZF R6 prima motocicletă de serie care folosește tehnologia “fly-by-wire” – sistem electronic de control al accelerației (YCC-T – Yamaha Chip Controlled Throttle)în locul sistemului clasic prin cablu

2007

YZF R1 primește un nou sistem electronic – YCC-I (Yamaha Chip Controlled Intake) – menit să optimizeze puterea și cuplul în funcție de poziția accelerației și viteza motorului.

2008

Un nou model Star – Rider – motor VTwin 1902 cmc răcire pe aer, injecție, transmisie pe curea. Un design mai mult decât atrăgător și o incredibilă atenție la detalii. Raider a fost conceput inițial ca o serie limitată a modelului Roadliner, dar succesul foarte mare i-a determinat pe cei de la Yamaha să-l producă în serie mare. 

Valentino Rossi câștigă al 3lea titlu MotoGP împreună cu Yamaha

2009

După o istorie incredibilă de mai bine de 20 de ani, modelul V Max este retras din producție și înlocuit cu un nou V Max – motor V4 1700 cmc cu o putere de peste 200 cai putere. Succes instantaneu. 

YZF R1 se înnoiește – design nou și o nouă dispunere a arborelui cotit inspirată de modelul de MotoGP M1

Valentino Rossi căștigă din nou titlul MotoGP cu Yamaha. Ben Spies câștigă campionatul mondial de SuperBike cu Yamaha. Cal Crutchlow căștigă campionatul mondial de SuperSport cu Yamaha. Yamaha este regina incontestabilă a curselor pe circuit, câștigând toate competițiile importante ale sezonului

2010

Jorge Lorenzo este noul campion mondial MotoGP cu Yamaha.

2012

Striker – fratelele mai mic al lui Star Rider – motor VTwin de 1304 cmc, răcit cu lichid, injecție, transmisie pe curea

Jorge Lorenzo câștigă al doilea său titlu mondial la MotoGP cu Yamaha.

Super Tenere – continuatorul modelului de succes Tenere – probabil una din cele mai bune motociclete din clasa adventure tourer în momentul de față

2013

Cea mai nouă stea din constelația Star – Star Bolt – motor VTwin 942 cmc răcit cu aer, injecție, transmisie pe curea. Bolt lărgește oferta Star și pe segmentul street-bobber. Ca la toate modelele Star și la Bolt se regăsește aceeași calitate deosebită și atenție la detalii 

Read More

Yamaha Motor - o scurtă istorie - 1

1953

La aceea dată, Yamaha (pe atunci numită Nippon Gakky Company) era cunoscută pentru producția de piane și orgi. Nepotul fondatorului, Genichi Kawakami dorea să găsească noi domenii de business pentru diversificarea afacerilor și, în același timp, să folosească utilajele și capacitatea de producție rămasă de după război, când la fabrica Yamaha se produseseră elici pentru avioane. Genichi Kawakami și-a dat seama că ar avea o șansă în industria moto. Motocicletele reprezentau un mijloc ieftin de transport și, în ciuda faptului că existau deja mulți producători pe piață, părea o afacere bună. 

Pornind cu următoarea deviză "If you are going to make it, make it the very best there is." (dacă vrei s-o faci, fă-o cel mai bine), Genichi Kawakami și echipa sa de cercetare a vizitat multe fabrici din Japonia, a făcut vizite și în SUA, dar mai ales în Germania înainte să ia hotărârea de a intra în domeniul moto.

Genichi Kawakami a devenit primul președinte a ceea ce se va chema Yamaha Motor Corp.

1954

Primul prototip Yamaha – YA-1 (Red Dragonfly) a fost construit. O motocicletă simplă, cu un cilindru, 125 cmc în 2 timpi. Pentru pasionații de motociclete de epocă probabil că este izbitoare asemănarea dintre YA-1 și DKW RT125. Da, Yamaha n-a început foarte glorios – pur și simplu a copiat o motocicletă nemțească, profitând de faptul că după război aliații suspendaseră copyright-urile companiilor germane. Dar are și Yamaha meritul ei – au făcut o motocicletă mai bună decât originalul 

Prototipul a fost testat peste 10.000km înainte de a intra în producția de serie pentru a fi siguri că viitoarea motocicletă va fi una fiabilă.

În același timp a început construirea viitoarei fabrici de motociclete.

1955

A început producția de serie a lui YA-1. A fost un succes aproape instantaneu, iar acest succes a dus la ideea înființării, pe 1 iulie 1955 a companiei Yamaha Motor.

În același an YA-1 a participat la 2 curse importante în Japonia și le-a și câștigat. 

1956

A fost concepută o versiune îmbunătățită a modelului YA-1. Noul model a fost botezat YC-1 – un cilindru, 175 cmc 2 timpi.

1957

Un al 2lea model Yamaha a fost lansat – YD-1 – 2 cilindri, 250 cmc 2 timpi. Și acest model a fost copiat după motocicleta făcută de compania germană Adler. Și de această dată copia s-a dovedit mai bună decât originalul.

1958

A fost lansat YD-2 – 2 cilindri, 250 cmc 2 timpi – prima motocicletă Yamaha cu starter electric. 

Yamaha Motor a devenit o companie internațională. 

Yamaha a fost prima companie japoneză de motociclete care a participat la curse internaționale. A obținut un incredibil loc 6 la Catalina Grand Prix USA și, profitând de moment și de imaginea bună creată, a început să vândă motociclete în Statele Unite printr-un distributor independent – Cooper Motors. În aceea perioadă piața din SUA era cea mai importantă și cea mai bogată (de fapt a rămas cam la fel până în zilele noastre). Intrarea pe piața americană a însemnat o garanție a succesului în afaceri.

1959

YDS- 1 – o versiune îmbunătățită a modelului YD-1. Tot 2 cilindri twin, 2 carburatoare, 250 cmc 2 timpi. 

YDS-1 avea reputația că putea învinge lejer motocicletele de 650 cmc din acea perioadă. Această motocicletă a reprezentat baza pentru următorii 20 de ani pe linia motocicletelor sportive având motoare cu 2 cilindri twin în 2 timpi.

1960

A fost lansat modelul YA-3 – un cilindru 15 cmc 2 timpi

Yamaha începe vânzarea de motociclete în SUA construind propria rețea de dealeri.

1964

Este introdus modelul YA-6 Santa Barbarbara – un cilindru, 125 cmc 2 timpi. Cu acest model Yamaha a introdus un sistem inovativ – Autolube care elimina preamestecarea benzinei cu uleiul. Yamaha a fost primul producător care a folosit sistemul de injecție a uleiului.

Phil Read devine campion mondial la clasa 250 cmc. Pentru prima dată Yamaha câștigă un campionat mondial de viteză.

1965

YDS-3C Big Bear Scrambler. Primul model Yamaha desenat în SUA dedicat special publicului american. Bineînțeles că a avut și mare succes în America. Acest model se distingea printr-o accelerație foarte bună și un zgomot aparte al eșapamentului.

Phil Read câștiga din nou campionatul mondial cu Yamaha.

1967

A fost lansat modelul TD1C 250 cmc. Practic, cu acest model a început Yamaha linia de “sportive” Deși avea deja o experiență bogată în competiții, se poate spune că acest model este cel care a început lungul șir de succese Yamaha în lumea curselor moto.

Phill Ivy devine campion mondial la clasa 125 cmc cu Yamaha.

1968

DT-1 - un cilindru, 250 cmc 2 timpi. Prima motocicletă din lume de tip dual-purpose care avea atât capabilități on-road cât și off-road.

Această motocicletă Enduro a fost un uriaș succes, în special pe piața americană și a pus cu adevărat Yamaha pe harta marilor producători.

Phil Read iese din nou campion mondial cu Yamaha, atât la 250 cmc cât și la 125 cmc.

1970

XS-1. Prima motocicletă în 4 timpi făcută de Yamaha. 2 cilindri twin verticali, 650 cmc.

A devenit foarte populară datorită fiabilității sale și a bucuriei pe care o oferea riderului.

Rodney Gould iese campion mondial cu Yamaha la clasa 250 cmc.

1971

Mini Enduro – 60 cmc 2 timpi.

A fost prima mini motocicletă din lume care arăta ca o motocicletă mare – de acum tatăl putea să-și călărească motocicleta sa DT-1, iar fiul putea merge alături de el pe Mini Enduro.

Un alt titlu mondial pentru Rhil Read pentru Yamaha la clasa 250 cmc

1972

Noi modele – DT2-MX, RT2-MX. Yamaha introduce noi îmbunătățiri motoarelor sale – reed valves și CDI.

Jarno Suarinen câștigă și el titlul mondial la clasa 250 cmc cu Yamaha.

TR3 scrie o nouă pagină în istoria curselor pentru Yamaha. Dan Emde câștigă cursa Daytona 200, iar acesta este începutul unei serii incredibile – 13 victorii consecutive pentru Yamaha la Daytona, din 1972 până în 1984, un record neegalat.

1973

RD 350 – 2 cilindri twin, 350 cmc 2 timpi. Acest model a devenit cunoscut ca “ucigașa de giganți”

Kenny Roberts câștigă AMA Grand National Championship – curse pe asfalt + curse off-road.

Dieter Braun câștigă campionatul mondial cu Yamaha la clasa 250 cmc, iar Kent Andersson câștigă și el la clasa 125 cmc.

TX-500 – 2 cilindri twin, 500 cmc 4 timpi. Primul model Yamaha având 4 valve pe cilindru. 

1974

TY 250 – un cilindru, 250 cmc 2 timpi – precursoarea motocicletelor Yamaha pentru trial

Kenny Roberts repetă performanța din anul trecut câștigând din nou AMA Grand National Championship

Kent Anderson câștigă și el din nou campionatul mondial cu Yamaha la clasa 125 cmc.

Poate cel mai cunoscut pilot de curse, Giacomo Agostini semnează cu Yamaha și aduce un nou titlu în palmaresul echipei de curse la clasa 350 cmc.

TZ 700 – 4 cilindri, 694 cmc 2 timpi, 90 cai putere – primul road-racer în 4 cilindri pe care Yamaha îl pune în producție. Anul următor cilindreea acestui model este mărită până la 747 cmc, cu un câștig de 15 cai putere. 

1975

YZ 250 – prima motocicletă de motocross din lume cu un singur amortizor pe roata spate. Acest model este începutul unei serii de motociclete prin care Yamaha a schimbat definitiv motocross-ul.

Giacomo Agostini aduce primul titlu pentru Yamaha la clasa 500 cmc (clasa regină în motomondialui de viteză)

1976

Ia naștere legendarul model XT 500 – un cilindru, 500 cmc 4 timpi. Asta a însemnat sfârșitul mitului britanic cum că japonezii nu sunt în stare să construiască un motor mono-cilindru de 500 cmc. Yamaha l-a construit și l-a făcut mai bine decât firmele britanice.

1977

Se înființează Yamaha Motor Corporation USA pentru a răspunde mai bine cerințelor pieței americane și a stabili o identitate separată de cea a companiei producătoare de instrumente muzicale.

1978

650 Special – primul model din seria “Special“ a lui Yamaha. 650 Special este considerat primul cruiser produs de către un constructor japonez.

Kenny Roberts câștigă campionatul mondial la clasa 500 cmc la fiind primul american care reușește o asemnea performanță.

Kenny Roberts intră în legendă, câștigând cu Yamaha încă 2 campionate mondiale la clasa 500 cmc în anii 1979 și 1980.

XS Eleven – prima motocicletă de stradă în 4 cilindri, cu cardan construită de Yamaha.

1979

YICS – Yamaha Induction Control System – un sistem dezvoltat pentru motoarele în 4 timpi pentru reducerea consumului

1980

1100 Midnight special. Prima motocicletă Yamaha din seria “Midnight Special” – toate componentele motocicletei sunt de culoare neagră. Asta însemnând că și cromul folosit pentru diferite componente este negru.

Pe lângă Kenny Roberts, Yamaha mai are un campion mondial în cursele de viteză – Jon Ekerold – la clasa 350 cmc

Maxim 650 – 4 cilindri, cardan. Un alt model din seria Special, un alt success pentru Yamaha. 

1981 

YZ 125H – primul model motocross răcit cu lichid făcut de Yamaha. Radiatorul, făcut din aliaj de aluminiu era montat desupra aripii față, conductele de răcire trecând pe lângă ghidon și cadru. 

Virago 750 – primul motor VTwin răcit cu aer dezvoltat de Yamaha. Cu un design foarte atrăgător, transmisie pe cardan, Virago a devenit una din cele mai populare motociclete. Aproape incredibil, dar modelul Virago se produce și astăzi.

1982

Seca 650 Turbo – Yamaha a introdus un motor cu turbo compresor. Carena față era destinată pentru a proteja pilotul de vânt, dar conferea motocicletei și un aer mai atrăgător.

Jean-Louis Tournadre câștigă campionatul mondial la clasa 250 cmc cu Yamaha.

Read More

Girls on Bikes - 10

Read More

Nu ma faceti sa repet ce am facut in ultimul bar

Un biker se plimba cu motocicleta sa într-o frumoasă zi de duminică. La un moment dat întâlnește în drumul său un bar, iar în fața barului parcate o grămadă de motociclete.

Se hotărăște să facă și el un popas.
Intră în bar, comandă o bere, se așează la o masă și începe să se uite în jurul lui. Se pare că a nimerit într-un bar de duri și după privirile fioroase pe care ceilalți i le aruncă nu pare că este bine venit.

... Așa că își bea repede berea, se ridică și iese afară. Afară, surpriză! Motocicleta lui deja dispăruse.

Tipul se întoarce în bar și începe să strige în gura mare:
-  Mi-am parcat motocicleta în fața barului și acum a dispărut. În ultimul bar în care am fost am pățit același lucru. Vreau ca în 5 minute să o găsesc exact unde am lăsat-o, ca să nu fiu nevoit să fac ce am făcut data trecută.

Văzându-l așa de hotărât, ceilalți bikeri s-au speriat puțin - Cine o fi nebunul ăsta? Ce o fi făcut în ultimul bar în care a fost? Poate scoate acum ditamai pistolul și începe să împuște în stânga și în dreapta.
Se hotărăsc că e mai bine să nu aibă de-a face cu el și că e mai bine să-i înapoieze motocicleta.

Bikerul nostru iese din nou afară din bar și observă cu bucurie că motocicleta sa îl așteaptă exact acolo unde o lăsase. Tocmai când dă să plece unul dintre durii de mai devreme se apropie un pic temător și-l întreabă:
- Ok, noi ți-am dat înapoi motocicleta. Sper să nu ne faci niciun rău. De curiozitate, îmi poți spune ce ai făcut data trecută?
- Am fost nevoit să chem un taxi

Read More

MC / RC EDUCATION - Diferente și asemănări intre MC si RC

La prima vedere MCurile (Motorcycle Clubs) și RCurile (Riding Clubs) nu diferă foarte mult. În ambele cazuri este vorba despre cluburi moto - niște oameni, pasionați de motociclete, care se întâlnesc, se plimbă împreună, se distrează împreună. Mai mult, ca structură, ca formă de organizare, cele două tipuri de cluburi sunt aproape identice.

Un lucru esențial face diferența între un MC și un RC - dedicația. Membrii unui MC se dedică 100% clubului. Teoretic, pentru ei clubul este mai important decât viața personală și chiar decât familia. A fi membru într-un club MC înseamnă un mod de viață în sine. Spun teoretic pentru că nu știu în ce măsură se întâmplă chestia asta și în practică. În România nu se întâmplă întotdeauna, dar nu cunosc atât de mulți membri MC încât să îmi permit o generalizare. 

Pe de altă parte, membrii unui RC nu sunt atât de atașați de club, nu sunt dedicați 100% și în general își văd de viața lor, iar clubul moto este doar o distracție mai mult sau mai puțin ocazională.

Hai să vorbesc întâi despre asemănări și voi reveni după aceea cu deosebirile.

Cum spuneam, ca formă de organizare, cele 2 tipuri de cluburi sunt cam la fel. În ambele cazuri este vorba de organizare de tip ierarhic - conducere (președinte, vicepreședinți, secretar), membri și membri aspiranți (prospecți). Pentru excursiile pe motociclete organizate de club există și oameni cu atribuții specifice - road captain (conducătorul grupului), tail gunner (cel care merge în spatele grupului și se asigură că nu rămâne nimeni în spate). Pentru mai multe detalii vezi și Mersul în grup. 

În ambele cazuri există o categorie specială de membri - membrii fondatori. Diferă de la club la club câți membri fondatori are, cele mai întâlnite sintagme fiind "first three", "first five", "first nine" (primii 3, primii 5, primii 9). De foarte multe ori membrii fondatori fac parte și din conducerea executivă, dar nu este obligatoriu. Chiar dacă nu fac parte din conducere, rolul membrilor fondatori este esențial în istoria clubului și în viața lui. Practic membrii fondatori sunt cei care au creat codul de conduită (ce trebuie să facă și ce nu are voie să facă un membru al clubului), ei au stabilit valorile morale la care fiecare membru trebuie să adere... pe scurt ei au dat o personalitate distinctă clubului. 

Există asemănări foarte mari și în privința membrilor aspiranți - Aceștia, pentru că nu sunt încă membri deplini, nu au voie să poarte însemnele clubului, nu au voie să vorbească sau să desfășoare acțiuni în numele clubului, nu este obligatoriu să primească ajutor din partea clubului sau a celorlalți membri și, nu în ultimul rând, trebuie să treacă printr-o perioadă de probă pentru a se vedea dacă sunt compatibili cu ceilalți membri sau nu.

În cazul cluburilor mari, indiferent dacă sunt MC sau RC, există și o organizare pe criterii regionale/geografice - într-o anumită zonă se formează un chapter local, cu conducere proprie, cu activități proprii etc. Bineînțeles, clubul local va avea aceleași valori ca și clubul mamă și va adera la același cod de conduită.

Asemănări foarte mari există și în ținuta vestimentară a membrilor MC sau RC. Nah, pentru că toți sunt motocicliști, e clar că toți poartă cam același feluri de haine (specifice moto). Fiecare membru al unui club poartă o vestă pe care sunt cusute însemnele clubului. 

Hai să vedem și deosebirile.

Cum spuneam, principala deosebire este dată de gradul de dedicație. De aici vine totul. 

Pentru membrii MC este un mod de viață. Trăiesc într-o lume aparte. Clubul reprezintă totul pentru ei și ține loc și de familie și de tot. Bineînțelers, între diferite cluburi se nasc diverse rivalități. Nah, până la urmă tot oameni sunt și motocicliștii și lumea lor n-are cum să fie total diferită de lumea în care trăiesc majoritatea oamenilor. Pot apărea conflicte de interese, orgolii, luptă pentru putere, luptă pentru teritoriu etc. Și în lumea MCurilor există interese comerciale. Sunt cluburi care învârt foarte mulți bani și deh, unde sunt bani întotdeauna vor exista și conflicte. Un club de tip MC poate fi privit ca un trib și uneori trebuie să lupte împotriva altor triburi.

Într-o anumită regiune geografică nu poate exista decât un singur MC. De ce? Habar nu am. Poate din tradiție sau pentru că așa se întâmplă lucrurile pe lumea asta. Bine, dar dacă sunt mai multe cluburi ce se întâmplă? E simplu. Se întâmplă un război care va continua până ce va exista un club învingător. Și nu folosesc cuvinte mari. Chiar sunt războaie în toată regula, cu arme, cu bătăi, cu morți și fără prizonieri. Clubul care s-a dovedit cel mai puternic devine clubul dominant în regiune. Celelalte cluburi vor activa doar dacă sunt acceptate de către clubul dominant. A activa însemnând de la ce au voie și ce nu au voie să facă până la ce însemne au voie sau nu au voie să afișeze pe veste. 

Acest lucru nu este valabil și în cazul RCurilor. RCurile nu fac parte din aceași lume. Un membru al unui RC este considerat "civil". Membrii RC nu sunt implicați în războaiele dintre cluburi. MCul dominant nu controlează activitatea RCurilor de pe teritoriul pe care îl "stăpânește". Bineînțeles, protecția civilă se aplică atâta timp cât membrii RCului nu-și bagă nasul prin afacerile MCurilor. 

Tot de la dedicație (și război) vine și diferența privind atitudinea față de însemnele clubului. Pentru un RC, patch-ul (sigla) de pe spatele vestei este doar un semn distinctiv, ceva care arată că purtătorul e membru al clubului. Patch-ul RCului se dobândește cam în același mod în care e dobândit și patch-ul în cazul unui MC - atunci când aspirantul devine membru cu drepturi depline al clubului. Doar că există diferențe semnificative în procesul de devenire. În cazul unui RC, membership-ul se dobândește foarte ușor. De cele mai multe ori este suficient ca aspirantul să-și plătească cotizația de membru, să participe la câteva evenimente / plimbări organizate și să se poarte civilizat față de ceilalți membri ai clubului. Retragerea din club se face la fel de ușor - membrul respectiv nu-și mai plătește cotizația și pur și simplu nu mai participă la evenimentele clubului.

Într-un MC lucrurile stau total diferit. Acceptarea în club se face foarte greu, membrul aspirant trebuie să aștepte uneori cu anii până să fie primit în club și trebuie să treacă între timp foarte multe teste prin care să-și dovedească atașamentul și devotamentul față de club, onestitatea față de membrii clubului și, în general, faptul că se poate face util clubului. Lucrul ăsta este normal. Dacă un MC este ca un fel de trib, atunci membrii săi trebuie să fie foarte apropiați și să se poată baza unii pe alții (mai ales dacă se află în conflict cu alte cluburi). Dobândirea patch-ului care atestă calitatea de membru capătă și ea o semnificație deosebită, tocmai pentru că acel patch se obține atât de greu. Pentru membrul unui MC, patch-ul de pe spate nu este doar o bucată de cârpă brodată pe care o poate cumpăra ci este un simbol puternic, un adevărat stindard de luptă. Patch-ul unui MC nu se cumpără ci se câștigă. Intrarea într-un MC este ca un jurământ făcut pe viață, de aceea ieșirea nu este foarte ușoară. Cine vrea să părăsească clubul trebuie să aibă motive foarte întemeiate și să o facă cu mult tact astfel încât să nu stârnească resentimente.

Tot legat de membership, într-un MC nu sunt acceptate niciodată femei în timp ce într-un RC nu există astfel de restricții. Pentru mai multe detalii vezi și Membrii și Prospecți.

Și din punct de vedere al regulilor de comportament (codul de conduită) există asemănări și deosebiri. În primul rând sunt reguli de bun simț care ar trebui să fie comune oricărui club / asociație. Să fi respectuos atât cu membrii clubului tău (sau mai ales cu ei) cât și cu membrii altor cluburi, să ai o atitudine pozitivă, să participi activ la viața clubului, să fi deschis și gata să cunoști alți oameni, să nu faci nimic care ar putea arunca o lumină proastă asupra întregului club (să dezonorezi clubul din care faci parte), să îți ajuți colegii atunci când au nevoie de ajutorul tău etc. Cum spuneam, acestea sunt reguli de bun simț. Oamenii sunt judecați după ceea ce fac, dar nu numai. Ca purtător al unui patch trebuie să fi conștient că tot ce faci se răsfrânge și asupra celorlalți membri. Mulți oameni din exterior nu pot sau nu vro să facă diferența între membri ci îi judecă pe toți purtătorii de patch la grămadă.

Un RC este ca o societate deschisă, cu reguli foarte permisive, în timp ce un MC este o societate închisă, cu reguli destul de stricte. În timp ce un membru RC poate vorbi deschis despre clubul său, un membru MC trebuie să păstreze secretul asupra a tot ce se întâmplă în interior. Nici măcar numele celorlalți membri nu are voie să le spună sau să dea datele lor de contact (cine are treabă cu un membru nu are decât să vorbească direct cu el și să îi ceară astfel de informații). Acum nah, nici în cazul RCurilor nu este ok să spui tot ce se petrece în interior, dar în orice caz sunt mult mai puține secrete de apărat.

Prin contrast, legăturile dintre membrii clubului MC sunt mai puternice. Este de la sine înțeles că membrii clubului trebuie să se ajute între ei și niciodată nu trebuie lăsat un membru în spate. În cazul MCurilor, legăturile sunt mult mai puternice. Sunt adevărate frății (brotherhood) - toți pentru unu, unul pentru toți. E frumos să faci parte dintr-o frăție și să ști că ai în spate câteva zeci de oameni gata să facă orice pentru tine, dar, în același timp, este și o mare responsabilitate și trebuie la rândul tău să fii gata să te sacrifici pentru alții, chiar dacă îți convine chiar dacă nu. Într-un RC nu cere nimeni să faci sacrificii foarte mari, în schimb în cazul unui MC da.

În ambele cazuri, prezența străinilor nu este binevenită. O persoană care se atașează clubului trebuie să se decidă repede - este înăuntru sau rămâne în afară. Statutul de hang-around nu poate fi menținut foarte mult timp. Membrul unui club trebuie să stea cu clubul. Bineînțeles, poate avea prieteni și în alte cluburi, totuși trebuie să fie rezervat și, cel puțin în cazul unui MC, să pună mai presuus clubul decât alte prietenii personale.

Bun, tot ce am scris mai sus sunt considerații generale, dar fiecare club are propria personalitate, propria organizare. Lucrurile ar putea sta un pic diferit, de la caz la caz. Este alegerea fiecăruia dacă dorește să devină membru al unui club sau altul. Oferta este foarte bogată. Este foarte frumos să faci parte dintr-un club, dar trebuie subliniat că toate beneficiile pe care le obții vin la pachet și cu obligații.

Read More