19 mai 2013

MotoGP Le Mans

Nu știu ce ar caracteriza mai bine cursa de la Le Mans. Oscilez intre a spune că "în Anglia plouă des" sau a spune că a fost "bătălia mecanicilor". Oricum, a fost de departe cea mai spectaculoasă cursă din ultimii ani în MotoGP atât prin surprizele de proporții cât și prin intensitatea duelurilor.


Să începem cu mecanicii. Imediat după cursa de la Jerez a urmat o sesiune de teste în care toate echipele s-au grăbit să-și testeze ultimele noutăți. Ce se meșterește la o motocicletă de GP și ce inovați se aduc nu știe nimeni. E un secret foarte bine păstrat de către fiecare echipă. Am putea presupune câte ceva doar din declarațiile oficiale. 
  • Ducati a anunțat foarte multe schimbări și îmbunătățiri la motocicletă. Optimism total. Bine, nimeni nu se așteaptă ca dintr-o motocicletă mediocră să faci peste noapte una campioană, dar măcar să o faci competitivă, capabilă să se bată pentru  locurile fruntașe ar fi Ok. Despre asta vorbeau cei de la Ducati, despre o motocicletă în sfârșit competitivă, capabilă să facă față celor de la Honda și Yamaha.
  • La Honda a fost cam tăcere. Poate n-am prins eu declarațiile care să anunțe marile schimbări sau poate nici n-au existat asemenea declarații. De ce ar schimba ceva cei de la Honda? Motocicletele lor sunt mai bune ca oricând. Normal, progresul e implacabil și de la cursă la cursă se mai găsește câte ceva de îmbunătățit. Dar dacă totul merge bine probabil că nu e nevoie de schimbări majore.
  • Yamaha în schimb a venit cu schimbări multe și majore. Un singur lucru, cel pe care îl așteaptă toată lumea, nu l-au anunțat - o nouă cutie de viteze care să se ridice la performanțele cutiilor de viteze Honda. În ciuda noutăților, parcă la Yamaha n-a domnit un prea mare optimism. De fapt noua motocicletă M1 se pare că n-a fost așa de bună pe cât se aștepta. Lorenzo s-a arătat rezervat, dar a acceptat noile schimbări, Rossi a spus că preferă vechea motocicletă.
În toată povestea asta cu mecanicii s-a amestecat și ploaia. În trecut motocicletele Ducati au fost avantajate de ploaie, dar nah, ploaia singură nu poate câștiga o cursă. 
În plus e vorba și de piloți nu numai de motociclete. Unii se simt mai bine pe ploaie, alții mai puțin. Teoretic, piloții britanici sunt avantajați pentru că la ei acasă plouă aproape în fiecare zi, în schimb piloții spanioli nu se întâlnesc cu ploaia prea des. Totuși, ținând cont de rezultatele din trecut s-ar fi putut spune că ploaia îl avantajează și pe Lorenzo și pe Rossi.

Weekend-ul a început în mod previzibil. În antrenamentele libere s-au succedat pe primele poziții piloții Honda și Yamaha, așa cu ne obișnuisem deja din celelalte curse. Nici măcar calificările n-au adus ceva spectaculos. Este adevărat, Dovizioso a reușit locul 3, adică cel mai bun rezultat Ducati de foarte mult timp, dar nici asta nu a fost o surpriză atât de mare. Dani Pedrosa a căzut în timpul calificărilor și n-a mai avut la dispoziție timpul necesar pentru a reveni și a încerca un tur foarte rapid. Poate că altfel ar fi reușit să-l bată pe Dovi în calificări. Pe de altă parte, Ducati a fost mereu capabilă să facă un tur rapid. Problema lor e în cursă, unde trebuie să facă douăzeci și ceva de tururi rapide nu unul singur. Nici măcar Rossi n-a furnizat vre-o surpriză. Ne-a obișnuit cu rezultate slăbuțe în calificări și n-a vrut să schimbe nimic nici de data asta. Deci, pe primele 2 poziții i-am regăsit pe Marquez și pe Lorenzo, urmați de Doviziozo și Crutchlow. Nici Crutchlow pe locul 4 nu mai era pentru nimeni o surpriză, deși încasase și el o trântă zdravănă, dar ne-a obișnuit cu evoluții remarcabile.

În schimb, cursa... wow! Cred că nimeni nu s-a așteptat dinainte la ce avea să se întâmple. 

Marquez s-a speriat clar de ploaie. Era un semn de întrebare înainte de cursă. Este Marc Marquez la fel de bun pe ploaie ca și pe pistă uscată? Se pare că nu. Cel puțin în cursa asta n-a fost deși a reușit în final să ocupe locul 3.

În față a țâșnit Dovizioso, urmat îndeaproape de Lorenzo. Dani Pedrosa, venit de nu se știe unde, a reușit să ajungă și el în față. Ca să zic așa, până acum singura surpriză a fost Marquez, în rest părea că totul va fi previzibil. Ducati a mai plecat bine și în alte curse, dar n-a reușit să țină pasul cu japonezele mai mult de 3-4 tururi după care s-au scufundat în pluton. Mă uitam la Dovizioso și parcă nici nu-l vedeam. Era pe primul loc, dar mă așteptam ca din clipă în clipă să se dea la o parte așa cum se dă la o parte safety-car-ul pentru ca adevărata bătălie să înceapă.   În spatele "safety-car-ului" așteptau Pedrosa și Lorenzo. Nah, cel puțin așa am crezut eu. Până la urmă a fost total altfel. Parcă cineva a făcut o glumă și a schimbat peste noapte carenele motocicletelor Yamaha cu cele ale motocicletelor Ducati. Lorenzo era călare pe o Yamaha, dar a dispărut după câteva ture exact cum ar fi făcut un Ducati cu câteva curse în urmă. În schimb Dovizioso a rămas la bătaie cu Pedrosa. E adevărat, parcă Honda lui Dani era un pic mai bună, dar nu suficient de bună ca să treacă de Dovizioso. Bătălia dintre cei doi le-a permis și celorlalți piloți Yamaha să se apropie, așa că în scurt timp am avut un pluton fruntaș format din 5 motociclete, lucru foarte rar. 

La un moment dat Pedrosa a reușit să-l depășească pe Dovi și a început să se distanțeze. Rossi a reușit și el să îl depășească pe Lorenzo. De aici înainte Lorenzo a fost în cădere liberă. Toți care au vrut să-l depășească au făcut-o. Lorenzo e un pilot conservator. Preferă să piardă o poziție decât să stea la bătaie, să riște și printr-o căzătură să piardă tot. Dar nici chiar așa. E clar că în cursa de astăzi ceva n-a mers bine la motocicleta lui Lorenzo.

În față Pedrosa s-a desprins destul de repede de Dovizioso, așa cum era de așteptat. Dar diferența dintre motociclete nu era chiar așa de mare. Se vedea că Pedrosa forțează cât poate. Era și normal. Asta era șansa lui. Nicio Yamaha pe lângă el, nici colegul lui, Marquez, care îi dă atâtea bătăi de cap... nimic care să-l oprească. Nimic în afară de ploaie. Pe ploaie orice mică greșeală se plătește scump, iar când forțezi e aproape imposibil să nu apară și greșeli. Dani n-a făcut o greșeală prea mare, dar suficient de mare încât să fie din nou ajuns și depășit de Dovizioso..

Cu Dovi în față, ritmul cursei s-a încetinit un pic. Piloții din spate s-au apropiat din nou. Pe măsură ce tururile au început să treacă și pista să se usuce a crescut și încrederea lui Marquez. Marc a început să scoată timpi din ce în ce mai buni și să se apropie de Rossi și Crutchlow. Pe Nicky Hayden, celălalt pilot Ducati, aproape că l-am trecut cu vederea. El a preferat să facă o cursă cumine și să obțină un rezultat onorabil. Singurul lucru remarcabil e că a reușit să țină și el ritmul celor fruntași, asta dovedind că motocicletele Ducati, meșterite de inginerii Audi, sunt pe drumul cel bun. 

Pedrosa a reușit să-l depășească din nou pe Dovizioso, de data aceasta definitiv. N-a mai greșit, nu a mai permis nimănui să se apropie de el până la final. De altfel, parcă Ducati-ul lui Dovizioso începuse să gâfâie. Într-un final a trebuit să se  recunoască învins de cele două Yamaha - a lui Crutchlow și a lui Rossi. 

De aici înainte lucrurile au început să se limpezească. Rossi a ținut morțiș să ofere și el o surpriză, dar nu una la care se așteptau fanii lui. De când a venit la Yamaha, parcă Rossi s-a consolat cu poziția de pilot secund. Ori nu mai poate, ori nu mai vrea, dar parcă e mai preocupat de marketing decât de performanță sportivă. Se pare că nici motocicleta nu mai e aceeași de care s-a despărțit cu ceva timp în urmă și nu se mai înțelege la fel de bine cu ea. Totuși, să-i vadă în fața lui pe Crutchlow cu Yamaha client și pe Dovizioso cu Ducati nu cred că i-a plăcut. Cred că asta l-a făcut să forțeze. De Crutchlow tot nu se putea apropia, dar măcar  să-l depășească pe Dovi. Până la urmă a reușit să alunece pe un viraj și să iasă în decor. A reușit într-un final să scoată motocicleta din pietriș și să continue, dar nah, locul 12 e ca și când n-ar mai fi terminat cursa deloc.

Cum am zis mai sus, finalul a însemnat trezirea lui Marquez. Cât timp s-au duelat Crutchlow și Dovizioso, Pedrosa s-a desprins decisiv și de la un moment dat nici n-a mai forțat pentru că nu mai avea de ce.  Marquez a început o cursă de urmărire, dar a fost un pic cam târziu. Într-un final a reușit să treacă și el de Dovizioso și să prindă ultima treaptă a podiumului, dar pe Crutchlow nu a mai reușit să-l prindă.

L-am lăsat la urmă pe Crutchlow. După mine, el a obținut cea mai bună performanță a zilei. Locul 2, dar în ce condiții? Se știe că echipele client nu beneficiază de motociclete la fel de bune ca motocicletele de uzină. Cu toate astea, Crutchlow se bate cât poate el de tare și nu de puține ori a reușit lucruri remarcabile. Azi a reușit unul din lucrurile uimitoare (și cel mai bun rezultat din cariera lui de pilot MotoGP) - locul 2, în fața unei Honda de uzină, două Yamaha de uzină și două Ducati de uzină. În clasamentul general provizoriu e în fața lui Rossi. Cu toate astea, viitorul lui Crutchlow în MotoGP e foarte incert. Deocamdată se pare că e singurul pilot fără un contract semnat pentru sezonul următor. Oare asta merită?

Bineînțeles și Dovizioso a obținut un rezultat bun astăzi. Dar parcă nu e așa de surprinzător. Dovi e un pilot excelent. Dacă Ducati se trezește se va bate fără discuție pentru podium.

16 mai 2013

Seawolves Bike Fest VI - Mamaia 2013



In weekendul 14-16 Iunie va asteptam in aceeasi locatie cu care v-am obisnuit in ultimii 5 ani, campingul “Tabara Turist” - situat la marginea statiunii Mamaia, un camping decent, cu un ambient foarte placut si cu conditii de campare excelente (plaja proprie, umbra, toalete curate si dusuri cu apa calda non-stop, restaurant autoservire, parcare moto si auto).

Cei care ne-au mai onorat cu prezenta la festivalul nostru cunosc deja standardele noastre de distractie si confort, iar cei care o vor face pentru prima data speram sa aiba parte de o placuta surpriza. Nu vor lipsi berea ieftina, romul de intampinare, concursurile pe mare si pe uscat, concertele rock pe o scena adevarata de 50.0000 de wati, folkul live si cantarile haiducesti in jurul focului de tabara, parada moto, late night show'ul interzis minorilor si inimilor slabe sau artificiile. In plus, v-am pregatit anul acesta si cateva surprize inedite.

In fiecare an am incercat sa imbinam festivalul moto cu un mini-festival de muzica, asa ca vor urca pentru voi pe scena urmatoarele formatii:

Vineri, 8 Iunie
SUKAR NATION
BLACK FRIDAY
HANGOVER
ZIUA LIBERA

Sambata, 9 Iunie
CARGO
TROOPER
THE ROCK
LUPU' CEL RAU

... in plus, in fiecare seara, dupa show'ul de striptease si - ca sa respectam obiceiul de la ultima editie - probabil pana la rasarit , va avea loc la foc de tabara (si departe de zona de odihna  ) deja traditional recital folk cu Silviu Covaci, care va fi acompaniat si de un set de tobe avandu-l ca protagonist pe maestrul Ionut Micu!

Master of Ceremony la evenimentul nostru va fi din nou Cristian HRUBARU de la Rock FM!

Ca si anii trecuti, motoarele sau masinile vor fi parcate separat de locurile de campare, intr-un spatiu special amenajat si supravegheat non-stop (in interiorul campingului, bineinteles).

Pretul de intrare la fest pe perioada celor 2 zile va fi de 30 Ron, ca si anul trecut.

Cazarea se poate face fie la cort - gratuit bineinteles - (cum am spus mai sus, conditiile in camping sunt excelente, toalete foarte curate ...si multe, iar la dusuri este apa calda non stop), fie la hotelurile din apropierea campingului - despre care vom reveni cat de curand cu detalii si oferte speciale ca si in anii trecuti.

Cei care ne-au onorat cu prezenta la editiile precedente stiu ca ne dam toata silinta ca invitatii nostri sa se simta excelent. Iar anul acesta, cum e si firesc, v-am pregatit si mai mult si mai bine decat in anii trecuti.

Gasiti un rezumat cu filme si poze de la editia 2012 aici.

Atasam posterul evenimentului si o harta cu indicatii asupra locatiei (dealtfel este foarte usor de gasit - campingul din dreptul ultimului sens giratoriu din Mamaia).

Acestea fiind zise, va asteptam pe toti la mare cu bratele deschise, vreme buna, multa distractie si bere rece!

15 mai 2013

Intrunire Moto Black Helmets 17-19 Mai



In perioada 17-19 Mai 2013 in localitatea Manesti, jud. Dambovita se va desfasura intrunirea moto organizata de Clubul Blackhelmets.
Asadar va invitam sa participati cu mic cu mare la un eveniment ce se va desfasura intr-un cadru superb, intr-o poiana inconjurata de dealuri impadurite, dealuri ce constituie o provovare certa pentru pasionatii de enduro.
Va asteptam cu un foc de tabara pe masura, muzica buna, concursuri, premii, bere, vin, vodka si un gratar incins.
Taxa de participare la eveniment este de 15 lei, in care sunt incluse camparea, parcarea, intrarea si paza.
5
Ca si rute de acces sunt 2, in functie de directia din care se vine, astfel: venind din partea de sud, dinspre Targoviste mentineti drumul 72A marcat cu rosu pe harta (Targoviste-Campulung Arges) pana ajungeti la o intersectie in dreptul unei troite aflata pe partea stanga a drumului la aproximativ 10 km de oras (din Targoviste spre Campulung a 2-a intersectie cu drum principal, asfaltat, practic imposibil de ratat). Aici faceti stanga si continuati deplasarea trecand prin localitatea Ungureni si apoi odata cu trecerea peste raul Dambovita (singurul pod peste apa pe care il traversati) intrati in localitatea Manesti. Pe partea dreapta se afla Primaria Manesti si nu prima intersectie dupa primarie ci la a 2-a intersectie faceti stanga pe langa Scoala Manesti. De aici tineti drumul drept pana ne gasiti pe noi. Este vorba de un drum de aprox 4 km, pe un drum de pamant foarte bine batatorit, deci nu veti avea probleme nici daca va ploua.
A doua varianta de acces, in cazul in care veniti din nord din directia Campulung -Arges spre Targoviste, la aproximativ 42 de km de Campulung-Arges, dupa ce iesiti din localitatea Gheboieni va fi prima intersectie cu drum asfaltat, unde veti face dreapta. este vorba de aceeasi intersectie descrisa mai sus, cea cu troita. Aici faceti dreapta si continuati deplasarea trecand prin localitatea Ungureni si apoi odata cu trecerea peste raul Dambovita (singurul pod peste apa pe care il traversati) intrati in localitatea Manesti. Pe partea dreapta se afla Primaria Manesti si nu prima intersectie dupa primarie ci la a 2-a intersectie faceti stanga pe langa Scoala Manesti. De aici tineti drumul drept pana ne gasiti pe noi.
Coordonatele GPS sunt 44.964145 cu 25.2681.
Pentru mai multe informatii: 0740.017.998-Florin, 0745.250.501-Alex

BIKE FEST 31 MAI 2 IUNIE TRANSILVANIA BIKERS MC 1990


12 mai 2013

Adevarata plăcere



Un bărbat naufragiază pe o insulă pustie și rămâne blocat acolo timp de 10 ani. Într-o zi, i se pare că zărește ceva care plutește la orizont. Plin de speranță începe să facă semne disperate. Se pare că a fost văzut... ceva se apropia de insula lui pustie. Nu e un vapor, își dă seama bărbatul, nu e nici un yaht... nici măcar o barcă. Când s-a apropiat suficient, își dă seama că este vorba despre un surf

O femeie superbă se apropie de el și-l întreabă:
"Cât timp a trecut de când n-ai mai fumat o țigară?"
"10 ani"
Tipa trage fermoarul unui buzunar impermeabil și scoate de acolo un pachet de țigări, aprinde una și i-o dă tipului. Apoi îl întreabă, în mod provocator:
"Cât timp a trecut de când n-ai mai băut un whiskey?"
"10 ani"
Tipa trage fermoarul unui alt buzunar impermeabil, scoate o sticlă de whiskey și i-o întinde tipului
Acesta rămâne înmărmurit de uimire:
"Wow, este fantastic!" și trage din sticlă o dușcă zdravănă după care trage cu nesaț câteva fumuri din țigară.
Tipa îl întreabă din nou și mai provocator, în timp ce se juca cu fermoarul costumului de surfing:
"Cât timp a trecut de când n-ai mai simțit adevărata plăcere?"
La care tipul...
"Oh Doamne, să nu-mi zici că scoți de-acolo o motocicletă!"


Tratati intersectiile ca pe niste zone oarbe

Aproape jumătate din accidentele dintre mașini și motociclete se petrec în intersecții. Dacă punem la socoteală și celelalte zone care pot fi asimilate cu intersecțiile - străduțe laterale și drumuri fără prioritate, intrări în benzinării, supermarket-uri sau parcări, procentul urcă până la aproape de 90%.

În majoritatea cazurilor șoferii nu acordă prioritate motocicletelor. Cei mai mulți susțin că nu au văzut motociclistul. 
Dacă șoferii nu te văd, fii tu atent și ferește-te de ei. Indiferent cine e de vină, motociclistul va avea întotdeauna de suferit.

Dacă ai prieteni motociclişti şi ţii la viaţa lor fii tu primul care le aduce aminte - mare atenție în apropierea intersecțiilor.  Roagă-i și pe ceilalți prietenii ai tăi care nu sunt motocicliști să fie mai atenți în trafic.   Victima neatenției lor ai putea fi chiar tu. Distribuie acest mesaj şi roagă-i şi pe ei să-l dea mai departe. Viaţa e frumoasă!



8 mai 2013

Mersul in grup


O plimbare împreună cu alți motocicliști este mai distractivă decât o plimbare de unul singur. Și, teoretic, este mult mai sigură. Dacă se întâmplă ceva pe drum are cine să te ajute. Am spus teoretic pentru că mersul în grup, cel puțin din ce am văzut eu prin România poate fi foarte periculos. O să detaliez mai târziu de ce. 

Hai să vedem mai întâi ce spune teoria și ce ar trebui făcut. Teoria asta nu s-a născut din cine știe ce demonstrații matematice ci este rezultatul experienței a mii și mii de motocicliști. În general, când faci lucrurile ”ca la carte“ ai toate șansele să iasă bine. Când e vorba de mersul în grup este foarte important ca toată lumea să facă așa cum s-a stabilit dinainte. Dacă ar face fiecare după capul lui ar ieși o mare bulibășeală.

Înainte de a pleca la drum

Să presupunem că este vorba despre o plimbare în afara orașului. Mersul prin oraș nu ar avea nici un haz. Nu te strângi împreună cu alți motocicliști doar ca să stați împreună blocați în aglomerația din oraș.

Ideal este ca toată lumea să știe în prealabil ruta pe care se va merge și destinația. Dar pentru motocicliști nu e așa de importantă destinația ci drumul. De multe ori se strâng cu gândul de a se plimba împreună, fără a avea neapărat o destinație precisă. Oricum, măcar în linii mari ar trebui să se stabilească dinainte ce și cum, mai ales în cazul unor excursii care durează mai mult de o zi.

Primul pas este stabilirea locului de întâlnire. Cel mai bine ar fi la benzinăria cea mai apropiată de ieșirea din oraș și de drumul pe care se dorește a se merge. 

Benzinăriile au două mari avantaje:
  • În general există spațiu suficient pentru toată lumea astfel încât să nu se incomodeze traficul
  • Cine are nevoie să alimenteze are ocazia să o facă. Benzină, apă, sucuri, țigări, ronțănele… mă rog, fiecare ce crede că are nevoie.

Când s-a adunat toată lumea trebuie stabilită ruta, asta însemnând atât drumul (pe unde se merge) cât și popasurile – fie că e vorba doar de scurte opriri pentru dezmorțire și regrupare, fie că e vorba de o pauză mai lungă pentru mâncat și realimentare. Este important ca toată lumea să știe ruta. Dacă cineva rămâne în urmă, din diverse motive, ar trebui să știe pe unde să o ia ca să se reîntâlnească cu grupul.

Înainte de a se pleca trebuie stabilită o modalitate de comunicare. Ideal ar fi ca măcar 2 motocicliști (cel din față și cel din spate) să aibă un sistem de comunicare radio, dar nu este neapărat necesar. Comunicarea se poate face și prin semne, important e ca toată lumea să știe ce înseamnă fiecare semn.

Cum se merge

Foarte importantă este stabilirea formației de drum., adică ordinea în care se merge.
  • În față ar trebui să stea motociclistul cel mai experimentat. El va fi conducătorul grupului. În engleză se folosește termenul de “road captain“. Conducătorul are multe responsabilități. În mod evident, el trebuie să conducă tot grupul la destinație și să asigure integritatea grupului pe parcurs. Conducătorul grupului trebuie să știe în prealabil traseul și toate locurile de popas. Ar fi aiurea să nu știe pe unde să o ia, iar în spatele lui tot grupul să se bulucească haotic. De asemenea, conducătorul grupului este cel care stabilește viteza cu care se va merge. Dacă în grup există începători sau motocicliști care merg pentru prima dată în această formație trebuie să stea de vorbă cu ei și să îi întrebe care este pentru ei viteza la care se simt confortabil. Conducătorul trebuie să semnalizeze întotdeauna ce va face. E bine ca și ceilalți să imite semnalele pe care le-a făcut conducătorul. În felul acesta conducătorul se asigură că toată lumea a văzut semnalizarea lui și că toată lumea a înțeles, iar dacă grupul este foarte mare și cei din spate nu pot vedea ce semne face conducătorul au și ei posibilitatea să fie înștiințați.
  • În spate ar trebui să stea de asemenea un motociclist experimentat. În engleză se folosește termenul “tail gunner“ – cel ce păzește spatele. Rolul lui este la fel de important ca al leaderului. Trebuie să se asigure că toată lumea e ok și că n-a rămas nimeni în urmă.
  • Ceilalți motocicliști ar trebui să știe și ei ordinea în care vor merge. Ar trebui să știe măcar cine va fi chiar în fața lor și cine va fi chiar în spatele lor. În mijlocul formației ar trebui să stea motocicliștii mai puțin experimentați. Dacă se merge într-o formație pe două rânduri, motocicliștii începători ar trebui să ocupe poziții pare (să meargă aproape de marginea drumului), iar cei mai experimentați pozițiile impare (apropiate de axul drumului)

Când este vorba de un grup mai mare ar fi bine să se stabilească și câte un adjunct atât pentru leader cât și pentru cel din spate, gata să-i înlocuiască dacă este nevoie. De asemenea, în față ar trebui să stea cineva care cunoaște drumul sau porțiuni din drum – dacă leaderul nu știe foarte bine o anumită porțiune să îi ia locul temporar până ajung pe drumul pe care îl cunoaște și conducătorul.

În mers se folosesc de regulă două tipuri de formații:
  • Pe un singur rând. Se folosește când este mai aglomerat și o formație pe două rânduri ar încurca traficul sau când drumul este plin de curbe sau de gropi (astfel fiecare motociclist din grup va avea un spațiu de manevră mai mare)
  • Pe două rânduri. Se mai numește și formație în “dinți de ferăstrău“. Se folosește când drumul este suficient de drept și de larg pentru toată lumea (ideal când se merge pe autostradă). Această formație are avantajul de a păstra grupul mai compact.

Distanța față de cel din față ar trebui să fie de 2-3 secunde (în funcție de viteza de deplasare a grupului) dacă se merge pe un singur rând. Mersul pe două rânduri în formație de tip “dinți de ferăstrău“ permite înjumătățirea acestor valori.

La bifurcații, intersecții, semafoare etc. formația se strânge pe două sau chiar pe trei rânduri astfel încât toată lumea să poată trece cât mai repede. 

Atenție: Chiar dacă se merge în grup, fiecare trebuie să respecte în mod individual regulile de circulație. Dacă primii motocicliști din grup au trecut pe culoarea verde și între timp semaforul s-a schimbat în roșu, ceilalți trebuie să aștepte până se face din nou verde. Același lucru e valabil și când se întâlnește semnul “stop“ sau “cedează prioritatea“ și ori de câte ori mai este cazul. Fiecare trebuie să se asigure pentru el.

Dacă din varii motive grupul se rupe pe drum se va face regruparea la primul popas. De aceea se stabilesc de la început popasurile. Eventual, grupul din față poate să încetinească ca să le permită și celorlalți să îi ajungă din urmă. În schimb e o prostie foarte mare ca cei din urmă să tragă tare ca să îi ajungă pe cei din față. Ar trebui să meargă în ritmul lor și să se regrupeze toți la primul popas. 

Pe traseu toată lumea trebuie să respecte ce s-a stabilit de la început. Este important pentru că în grup fiecare depinde nu doar de el însuși ci și de ceilalți din grup. Dacă cineva nu respectă regulile va fi afectat tot grupul. 

Nimeni nu are voie să părăsească grupul fără a-l înștiința pe tail gunner. Nah, pe parcurs se poate întâmpla ca cineva să nu dorească să mai continue. Foarte bine. Dar trebuie să anunțe ce vrea să facă. Tail gunner-ul este responsabil, împreună cu căpitanul, de integritatea grupului. El trebuie să se asigure că n-a rămas nimeni în urmă și nu s-a pierdut nimeni pe traseu. De aceea, dacă cineva vrea să părăsească grupul, trebuie să se lase depășit de toți până ajunge în spate și să-i semnalizeze tail gunner-ului intenția sa. După aceea poate să-și vadă de drum.

Eh, cam asta a fost teoria. Dar uite ce am întâlnit eu mergând cu diverse grupuri prin România:
  • Nimeni n-a stabilit o ordine a grupului de la început. Așa că fiecare a mers cum l-a tăiat capul. S-au băgat unii peste alții, unii s-au dus prea în față, alții au rămas prea în spate, unii s-au pierdut de tot.
  • Cei din față au ajuns acolo din întâmplare, fără să cunoască neapărat traseul și pe unde trebuie mers.
  • Cei din față, experimentați sau nu, au găsit de cuvință să meargă mult mai tare decât o putea face toată lumea din grup. Probabil pentru ei era o ocazie să demonstreze cât de tari sunt ei și cât de viteji. După părerea mea nu au demonstrat decât că sunt idioți și că nu le pasă de ceilalți.
  • Drumurile din România nu prea permit o formație strânsă, mai ales când e vorba de un grup mare. Cu toate astea unii se încăpățânau să stea în formație strânsă, încurcând toată circulația. Nu de puține ori, șoferi mai nervoși care nu aveau răbdare sau nu puteau să depășească tot grupul și se băgau agresiv printre motociclete. Dacă grupul ar fi fost mai răsfirat probabil ar fi avut toată lumea loc.
  • Când cei din față s-au apucat să depășească, s-a apucat toată lumea să depășească. Foarte ok, numai că din față mai veneau mașini, iar dacă pentru primii depășirea era absolut sigură, pentru ultimii a fost cât se poate de riscantă. Repet încă odată, chiar dacă se merge în grup, fiecare e responsabil pentru sine. Nu te arunci în fața TIRului doar pentru că cei din fața ta au avut loc și au putut să treacă. Dacă tu nu ai loc, aștepți următoarea ocazie.

De multe ori e mai bine ca grupul mare să se spargă în grupulețe mici. Astfel se evită situațiile de mai sus, nu se încurcă circulația și fiecare poate să se miște mai lejer. În România sunt puține șosele care să permită mersul într-un grup mare. Cele mai multe șosele sunt înguste (au doar o singură bandă pe sens) și sunt foarte aglomerate. Varianta cu mersul în grupulețe mai mici și regruparea este cea mai bună. De aceea este important să se stabilească înainte de plecare toate amănuntele. 

S-au întâmplat și accidente grave. Din fericire pentru mine, niciodată în grupurile cu care am fost. Doar am citit despre ele, dar s-au întâmplat. Au fost câteva situații când cineva care a rămas în urmă a dorit să îi ajungă pe ceilalți. Era evident că nu poate ține pasul cu ceilalți, de aia a și rămas în urmă. Cu atât mai mult, din dorința de a-i ajunge, nu putea să forțeze, dar cu toate astea a făcut-o. Din păcate s-a sfârșit tragic. 

Niciodată să nu faci prostia asta. Totdeauna să mergi în ritmul care îți este ție confortabil. Chiar dacă rămâi în urmă nu este nicio problemă. Ceilalți te vor aștepta la primul popas. Dacă nu te așteaptă, dacă vor râde de tine că ești prea încet înseamnă că sunt idioți. A doua oară nu mai merge cu ei. Dacă fac asta înseamnă că nu le pasă de tine deloc, așa că nici ție nu ar trebui să îți pese de ei. Găsește alți motocicliști cu care să poți merge în ritmul tău și să te simți bine împreună cu ei. Așa ar fi mai bine pentru toată lumea. 

7 mai 2013

Nu l-am vazut

Era o zi superbă de vară. Dănuț motociclistul se bucura de plăcerea unei  plimbări la munte pe unul din drumurile sale favorite.
În timp ce conducea relaxat, în fața lui un șofer neatent se hotărăște brusc să întoarcă mașina. Dănuț a fost la câțiva milimetri de un teribil accident, dar experiența lui și prezența de spirit l-au ajutat să evite la timp.

Șoferul neatent a dat să-și continue drumul ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, nepăsându-i cât de puțin de motociclist.

Asta l-a înfuriat foarte tare pe Dănuț. Dorind să-i atragă atenția soferului, a luat o cheie din trusa de scule și a aruncat cu ea în luneta mașinii.
Geamul s-a spart, șoferul s-a speriat, a pierdut controlul mașinii și a căzut cu ea în șanț.

Poliție, proces, judecată...
La tribunal, avocatul șoferului neatent îl întreabă pe Dănuț
- Ce ți-a venit să faci asta? De ce ai aruncat cu cheia în mașină?

Dănuț stă și se gândește câteva clipe...
- Păi nu l-am văzut

6 mai 2013

MotoGP Jerez

Weekend-ul perfect care s-a sfârșit prost. De Paște a reînviat Dani Pedrosa.


Părea că va fi weekend-ul perfect pentru Jorge Lorenzo și Yamaha. Toate stelele păreau aliniate și nimic rău nu părea că se poate întâmpla:
  • Circuitul de la Jerez e considerat a fi unul Yamaha, adică motocicletele Yamaha s-ar descurca mai bine decât rivalele Honda
  • Jerez e circuitul lui Lorenzo. De aici a început. Aleargă pe acest circuit de la vârsta de 10 ani. Îl știe ca pe propriile buzunare.
  • Istoria era de partea piloților Yamaha. Lorenzo și Rossi împreună au atâtea curse câștigate la Jerez că aproape nu le mai poți număra
  • Sâmbătă 4 mai este ziua de naștere a lui Jorge Lorenzo. Nah, ca pentru fiecare om, aniversarea zilei de naștere e o zi specială și toată lumea se aștepta din partea campionului să o sărbătorească cu o nouă victorie.
  • În acest weekend a venit să-și susțină echipa îsuși Hiroyuki Yanagi, boss-ul cel mare de la Yamaha
Se zvonea de asemenea că Yamaha vine la Jerez cu o nouă cutie de viteze. În urmă cu 2 ani Honda a inventat o nouă cutie de viteze, iar rezultatele s-au văzut imediat - Hondițele au început să zboare. Nah, nu erau ele niște troșcalete nici înainte, dar performanțele au crescut și mai mult odată cu această cutie de viteze minune. Răspunsul Yamaha s-a cam lăsat așteptat. Desigur, au inovat în alte domenii și nu se poate spune că Yamaha M1 nu ar fi o motocicletă competitivă (doar Lorenzo a ieșit campion mondial cu M1), dar parcă Honda are un avantaj în plus cu această cutie de viteze - explicația e simplă: timpul necesar schimbării unei trepte de viteză e mult mai mic, ceea ce înseamnă că puterea motorului e transmisă la roată aproape neîntrerupt.
Deci, înaintea cursei de la Jerez se zvonea că în sfârșit Yamaha a pus la punct o cutie de viteze similară celei de la Honda și astfel M1urile vor fi de neoprit. Mă rog, eu știam că Yamaha a anunțat introducerea noii cutii de viteze la Barcelona, dar nah m-am gândit eu, poate că s-au mișcat mai repede decât plănuiseră. Cu atât mai bine. O stea în plus care s-ar fi aliniat perfect cu celelalte pentru victoria clară Yamaha pe circuitul spaniol.

Și weekend-ul a început perfect. Chiar cu o zi înaintea începerii weekend-ului de cursă. Oficialitățile din Jerez, ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite, i-au făcut lui Lorenzo un cadou foarte onorant - ultimul viraj al circuitului, virajul cu numărul 13 a fost botezat cu numele campionului.

În antrenamentele libere și în calificări Lorenzo s-a jucat. A făcut ce a vrut el. Când a vrut să scoată cel mai bun timp l-a obținut fără probleme. A vrut să facă o simulare de cursă, a făcut-o cu niște timpi remarcabili. În sfârșit, a obținut poll-position-ul fără prea mare efort.

Cursa de la Jerez a fost cea mai plictisitoare din toate cele 3 de până acum. Nu știu de ce, pentru că totuși au fost destule evenimente. În antrenamente am asistat la câteva căzături spectaculoase, din fericire fără urmări grave. Crutchlow a trântit-o de două ori. Cu combinezonul zdrențuit și plin de praf s-a ambiționat să continue, să mai facă un tur în plus. Îmi place determinarea lui. Rossi a făcut și el buff. Cel mai tare a fost Marc Marquez. El nu a căzut cu motocicleta ci a căzut de pe motocicletă. A coborât din șa atât de mult încât la un moment dat nu a mai putut să se țină și a căzut de pe motocicletă. Așa ceva n-am mai văzut niciodată.
Probabil plictisitor a fost că în cursă nu au fost prea multe momente dramatice. Lucrurile s-au clarificat de la început și așa au rămas până la sfârșit.

Startul cursei a fost unul normal, previzibil. Dani Pedrosa a țâșnit în față, dar a fost repede pus la punct de Lorenzo - după două viraje a trecut în frunte și până la sfârșitul primului tur părea că o să se desprindă decisiv, așa cum s-a întâmplat în Qatar. 
Dar n-a fost așa. Mulți (printre care și eu) i-au cântat lui Dani Pedrosa prohodul înainte de vreme. Gata nene, e un pilot terminat. A avut o grămadă de șanse până acum, dar nu mai are nicio șansă în viitor. Motocicletele Honda nu mai sunt atât de bune în comparație cu Yamaha, la Yamaha sunt 2 super piloți, iar la echipa Honda a venit un puști minune care a spulberat totul cu o cursă înainte. Deci, se părea că soarta lui Dani Pedrosa e pecetluită. Dar Dani Pedrosa a ținut să demonstreze că nu e un pilot terminat. Poate simte și el că timpul se scurge implacabil și nu va mai avea multe ocazii în viitor. Așa că a profitat de prezent. După câteva tururi l-a atacat pe Lorenzo, l-a depășit cu ușurință și dus a fost. Nu l-a mai prins nimeni până la final. 

În mod surprinzător, după cursă, Jorge a pus înfrângerea pe seama cauciucurilor. Zic surprinzător pentru că toți piloții din față au plecat cu seturi de gume similare (soft) și se știe că dintre toți Lorenzo e cel mai conservator - prin stilul lui de pilotaj uzează cel mai puți cauciucurile. De data asta a spus că după numai 4 tururi cauciucurile sale au început să se uzeze și nu i-a mai putut face față lui Pedrosa. Poate că e adevărat. Poate că e din cauza cauciucurilor. Sau poate a băut prea multă șampanie de ziua lui. Nu mai contează și asta nici nu face ca meritele lui Pedrosa să fie mai mici.

După ce Pedrosa a trecut în frunte lucrurile s-au liniștit de tot. Piloții au luat distanță între ei și s-au învârtit așa pe circuit până aproape de final. Pedrosa primul, Lorenzo al doilea, Marquez al treilea, Rossi la mare distanță al patrulea. Doar pentru locul 5 părea că e oarece bătălie între Crutchlow și Bautista. Dar nici acolo nu era nimic dramatic. Crutchlow a fost mai rapid de la început până la sfârșit. La un moment dat a greșit, iar Bautista a profitat după care, câteva tururi Crutchlow s-a zbătut să-și recâștige poziția, ceea ce a și făcut în final.

Marquez a avut o tentativă de a-l depăși pe Lorenzo. De fapt nu doar o tentativă. A atacat agresiv câteva tururi bune. Dar Lorenzo s-a apărat foarte bine. În bătălia dintre avântul nebunesc al lui Marquez și calmul și precizia de mașină a lui Lorenzo a învins precizia. Bătălia dintre cei doi i-a permis lui Pedrosa să se
distanțeze și mai mult în față. 
Totuși, Rossi, care era pe 4 nu a reușit să se apropie. Să nu mă hazardez, cum am făcut-o cu Pedrosa, dar parcă Rossi nu mai e același. Parcă nu mai e campionul care se bate și trage cu dinții la fiecare cursă. Parcă îi place să stea ascuns. Cred că și-a luat prea în serios rolul de pilot secund. Are din când în când sclipiri, parcă îl întrezărim pe acel Rossi de legendă, apoi se stinge. Parcă nu se mai înțelege la fel de bine cu motocicleta Yamaha pe care tot el a făcut-o în trecut să strălucească. Poate mai are nevoie de puțin timp să se reobișnuiască cu motocicleta, dar nici cu el timpul nu mai are multă răbdare. 

Revenind la cursă. Tururile se scurgeau unul câte unul. Pedrosa în față cu un avantaj de nerecuperat, iar Lorenzo reușise să pună între el și Marquez o distanță suficientă cât să stea liniștit. Și a tot stat liniștit până în ultimul tur, când Marquez s-a hotărât din nou să atace. Și a făcut-o într-un stil kamikaze. Chiar în ultimul viraj, virajul 13 ce tocmai fusese botezat Jorge Lorenzo. A frânat foarte târziu, s-a băgat pe sub Lorenzo, aproape că l-a scos pe acesta de pe circuit și a reușit să treacă în față. Dacă Lorenzo s-ar fi ferit probabil că Marquez ar fi ieșit el în decor pentru că nu mai putea să frâneze în timp util. Ciocnirea de Lorenzo l-a făcut să stea pe pistă. N-a fost o depășire prea fair-play, dar a fost regulamentară și până la urmă doar regulaementul se ia în considerare. 

Weekend-ul perfect al lui Lorenzo s-a năruit de tot. Nu s-a așteptat la așa ceva. În schimb Dani a început să viseze din nou. A pășit pe prima treaptă a podiumului și a urcat și în clasamentul general. Visul lui de a deveni campion mondial este încă viu.