MC / RC EDUCATION - membri si prospecti

În orice club moto există 2 categorii distincte de membri: membri fondatori şi ceilalţi membri. E destul de intuitiv, nu? Membrii fondatori sunt primii, cei care au fost de la început, au iniţiat şi înfiinţat clubul. Ceilalţi membri s-au alăturat clubului pe drum.

Există o explicaţie foarte logică pentru care se face distincţia între cele 2 tipuri de membri. Membrii fondatori reprezintă nucleul clubului. Deobicei au fost prieteni cu mult timp înainte, ceea ce face să existe o legătură puternică între ei. Legăturile dintre membri fac clubul mai puternic sau mai slab. În cluburile americane se vorbeşte despre frăţie, atât de puternice sunt legăturile între membri. Frăţia nu este doar un cuvânt frumos. Majoritatea cluburilor puternice din SUA s-au înfiinţat în perioada imediat următoare celui de-al 2lea război mondial. Majoritatea motocicliştilor au fost şi veterani de război, iar în timpul războiului, în situaţii de viaţă şi moarte, chiar s-au creat legături atât de puternice încât membrii să se considere fraţi.

Deasemenea, membrii fondatori împrumută clubului ceva din personalitatea lor. 

Riding Cluburile sunt în general deschise - oricine e binevenit. Membership-ul este uşor de obţinut - în general se plăteşte taxa de intrare în club şi asta e tot. În unele cluburi de tip Owners Club trebuie să fii posesorul unui anumit tip de motocicletă, dar şi aici lucrurile sunt destul de permisive. 

În schimb într-un Motorcycle Club nu se intră aşa de uşor. Cluburile de tip MC sunt mai conservatoare. Ele pun accent foarte mare pe păstrarea unor anumite valori, pe frăţie, respect şi dedicaţie. De aceea trebuie să-şi aleagă viitorii membri cu mai multă grijă. Se spune că într-un RC patch-ul se cumpără, în timp ce într-un MC patch-ul se câştigă.

Înainte de a deveni un membru deplin, orice solicitant va petrece o periodă ca prospect. Este o perioadă de probă în care prospectul are timp să înveţe mai multe despre club, istoria lui, structura de conducere şi viaţa clubului. La rândul lor, membrii mai vechi ai clubului au oportunitatea să-l cunoască pe prospect, să-şi dea seama dacă este compatibil cu personalitatea lor şi dacă este persoană de încredere.

Prospectul este ca un fel de membru de categoria a 2a. Nu are aceleaşi drepturi ca membrii deplini şi nu are dreptul să poarte pe spate patch-ul clubului (va avea totuşi pe vestă elemente grafice asemănătoare cu cele ale membrilor - de obicei rockerul din partea de jos prin care se face identificarea geografică). Nu are dreptul să vorbească în numele clubului şi trebuie să facă doar ce i se spune să facă.

Prospectul trebuie să dovedească ceva. Nu e de mirare că multe cluburi şi-au dezvoltat ritualuri de iniţiere prin care orice prospect trebuie să treacă. Ritualul de iniţiere ar trebui să fie un fel de test. Bineînţeles, în majoritatea cazurilor ritualurile de iniţiere sunt mult exagerate. Ele devin de multe ori umilinţă şi chiar suferinţă fizică pentru prospecţi. În multe cluburi, a fi prospect este sinonim cu a fi servitor, sclavetele celorlalţi membri. Aş comenta eu de ce se ajunge la astfel de exagerări, dar mă abţin. Cum să zic, good for them, dacă îşi găsesc fraierii... Până la urmă, tot răul spre bine. Cu cât testele sunt mai grele cu atât mai mari sunt şansele ca prospectul să fie un foarte bun viitor membru. Pe de altă parte, cu cât testele sunt mai dure, cu atât mai puţini doritori vor fi să le treacă. Depinde şi de fiecare club ce îşi propune.

Prospecţii nu sunt de capul lor. Fiecare prospect are un sponsor - un membru al clubului care l-a recomandat ca prospect şi care îl supraveghează, îl protejează şi îl învaţă pe toată perioada de probă. Ca să devină prospect, un aspirant trebuie să obţină acceptul tuturor membrilor clubului. Ca să devină membru, trebuie să treacă toate testele la care este supus şi să primească acceptul tuturor membrilor. Dacă perioada de test se extinde, înseamnă că într-un fel sau altul a dat-o în bară şi ar trebui să tragă şi mai tare ca să dovedească cât de mult îşi doreşte patch-ul.