Alegerea unei căşti nu e un lucru uşor – trebuie să ţinem seama atât de siguranţa pe care ne-o oferă dar şi de confortul ei. Unul din criteriile importante, în ceea ce priveşte confortul, este zgomotul sau mai corect spus cât de bine izolată fonic este respectiva cască.
Pentru mersul în oraş, la viteze relativ mici (sub 80 km/h), toate căştile se comportă practic la fel şi nu există nici un disconfort în ceea ce priveşte zgomotul. La viteze mari (peste 100-120 km/h) lucrurile se schimbă radical. Unele căşti sunt relativ silenţioase în timp ce altele şuieră, ţiuie iar nivelul de zgomot produs de vântul care se loveşte de ele este de-a dreptul insuportabil. Unele căşti sunt atât de zgomotoase încât este nevoie de dopuri speciale pentru urechi (un nivel ridicat de zgomot deteriorează ireversibil auzul aşa că e recomandabil folosirea lor).
Ce putem face ca să micşorăm nivelul de zgomot?
În primul rând trebuie să luăm o cască potrivită cu forma capului. O cască prea largă, pe lângă faptul că nu oferă o siguranţă foarte bună mai şi vâjâie datorită curentului de aer care intră prin ea. Ok, casca se potriveşte la fix. Nu e nici prea largă nici prea strâmtă. Şi totuşi intră aer prin ea. Pe unde intră? Păi prin găurile de aerisire, pe sub bărbie şi pe lângă vizieră.
Aerisirile se pot închide. În mod normal ele asigură ventilaţia căştii şi te ajută să te răcoreşti dar la viteze mari nu e nevoie să stea toate deschise.
Pentru curentul de aer care intră pe sub bărbie există nişte accesorii speciale.
Chin Curtain – de exemplu căştile Shoei au aşa ceva (dacă nu este inclus în pachetul standard se poate cumpăra separat)
Windjammer / Wind Blocker – este o apărătoare universală – producătorii fac promisiunea că se potriveşte pe orice fel de cască.
Unii sunt foarte încântaţi de aceste apărători în timp ce alţii spun că le induc o senzaţie de claustrofobie şi, deşi reduc nivelul de zgomot, preferă să nu le poarte.
Arai are un sistem mai „soft”. Probabil au vrut să preîntâmpine problema claustrofobiei dar compromisul nu pare prea eficient – ori cu apărătoarea deschisă ori cu ea închisă diferenţele sunt mici.
O reducere semnificativă a nivelului de zgomot se poate obţine prin ajustarea vizierei.
Orice cască integrală are un cheder de cauciuc peste care se aşează viziera. Dacă viziera se aşează perfect pe chederul de cauciuc atunci este bine ajustată şi oferă o bună izolarţie fonică.
Cum verificăm dacă viziera este bine aşezată?
Luăm o bucată de staniol sau hârtie (important e să fie ceva cât mai subţire) şi încercăm să o introducem în spaţiul dintre vizieră şi chederul de cauciuc. Dacă nu intră pe nicăieri înseamnă că viziera se potriveşte perfect. Dacă sunt spaţii atunci sunt multe şanse ca la viteză mare să auzim tot felul de şuierături şi fluierături.
Pentru a ajusta viziera trebuie mai întâi să o scoatem. Diferite modele de căşti au diferite sisteme de prindere a vizierei. În continuare voi exemplifica pe o cască Arai (viziera L-type are acelaşi mecanism de prindere pentru Arai NR, Rapide, Quantom, RX-7 Corsair, Condor, Astro, RX7 XX, RX7RR, Omni, Viper GT, Chaser)
Când deschidem viziera la maxim ies în afară două leviere mici (pe fiecare parte câte unul). Dacă tragem de ele în sus viziera se deblochează şi o putem scoate afară.
Ca o paranteză, cei de la Arai se laudă că au unul din cele mai simple mecanisme de prindere şi că viziera se poate înlocui foarte uşor. Poate o fi adevărat după ce capeţi o oarecare experienţă dar mie nu mi s-a părut aşa de uşor de scos la început.
După scoaterea vizierei trebuie îndepărtate cele două „urechi”care acoperă mecanismul de prindere. Pentru asta este nevoie să împingem clema roşie. Cei de la Arai pun la dispoziţie o sculă specială (în fapt o bucată de plastic ca o limbă) dar merge foarte bine şi cu un mâner de furculiţă sau ceva asemănător.
Următorul pas este slăbirea celor 2 şuruburi (de plastic transparent) ce ţin mecanismul de prindere ataşat de cască (piesa de culoare albă). Aceeaşi operaţiune se face şi pe stânga şi pe dreapta.
Acum se aşează viziera pe mecanismul de prindere, în poziţie închisă. Trebuie avut grijă ca viziera să se aşeze corect pe ghidaje. Acest lucru necesită un pic de răbdare pentru că, în absenţa „urechilor”care le ţine, capetele vizierei au tendinţa de a se depărta de cască şi sar foarte repede din locul lor.
După ce am fixat viziera, aşezăm casca în plan vertical, cu viziera în sus (ar trebui pus ceva moale dedesubt ca să nu zgâriem casca).
Aşezăm mâna pe vizieră astfel încât podul palmei să apese pe centrul ei iar degetele să preseze în continuare pe una din laterale. După ce viziera s-a aşezat bine strângem cele două şuruburi pe care le slăbisem mai devreme.
Aceleaşi operaţii le repetăm şi pe partea opusă.
Îndepărtăm viziera şi punem la loc cele două „urechi”. Întâi se fixează partea de sus (este un fel de agăţătoare) iar apoi partea de jos se fixează prin presare (e o altă agăţătoare care intră prin presare în clema roşie, aceasta din urmă revenind la poziţia iniţială).
Din nou, cei de la Arai se laudă că mecanismul este foarte simplu şi totul se face cât ai clipi. Într-adevăr în partea dreaptă totul a mers ca uns dar la partea stângă m-am chinuit cel puţin un sfert de oră până am reuşit să fixez clema aia la loc.
Acum viziera ar trebui să stea perfect. Verificăm din nou cu aceeaşi bandă de hârtie şi, dacă am făcut operaţiunile de mai sus corect, nu ar mai trebui să existe nici un pic de spaţiu între vizieră şi cheder.
Pentru o mai bună etanşare chederul se unge cu vaselină siliconică.
Similar se poate proceda la orice model de cască. Chiar dacă mecanismul de prindere al vizierei diferă, cam la toate căştile găsim cele două şuruburi de prindere – le slăbim, presăm viziera până se aşează bine şi strângem la loc şuruburile. S-ar putea să fie mult mai simplu decât la Arai. Vestea proastă e că nu întotdeauna succesul e garantat. Am încercat să ajustez viziera la cealaltă cască a mea - un Caberg şi oricât m-am străduit nu am reuşit să o fac să stea etanş.
bun articolul
RăspundețiȘtergere