MC / RC EDUCATION - Cum este organizat un club moto

Vreau să fac de la început precizarea - ceea ce voi spune mai jos reprezintă doar un model. Fiecare club poate avea propria organizare care să difere de acest model. Mai mult, cum este organizat un club închis de tip MC nu știe nimeni în afară de membrii acelui club. 

Totuși, din ce știu eu, majoritatea cluburilor au o organizare apropiată de acest model. Tradiția este foarte prețuită în lumea cluburilor moto, iar acest model de organizare reprezintă una din tradiții. În plus acest model este foarte eficient. 

Clubul are o structură ierarhică - conducere executivă, membri cu atribuții speciale, membri și prospecți. Cluburile mari sunt împărțite în chaptere locale, iar fiecare chapter copiază aceeași structură - executiv, membri și prospecți.

De ce sunt împărțite cluburile mari în chaptere? Din motive practice. În primul rând, un club moto înseamnă plimbări cu motocicleta. Dacă membrii sunt la câtve sute de kilometri distanță între ei ar fi mai greu să se adune și să se plimbe împreună. De aceea chapterele sunt constituite pe criterii geografice - au membri care locuiesc în aceeași regiune. În al doilea rând, un club moto înseamnă camaraderie. Când faci parte dintr-o organizație foarte mare este aproape imposibil să-ți cunoști toți colegii, cu atât mai mult este greu să te împrietenești cu toți. Un chapter are un număr mic de membri - de la 5-6 membri până la 30. Dacă sunt mai mult de 30 de membri, o idee bună ar fi ca chapterul respectiv să se împartă în două sau mai multe chaptere. Separarea nu înseamnă o despărțire definitivă. Oamenii rămân în același club și se pot întâlni, se pot plimba împreună, se pot distra etc. 

Conducerea executivă a clubului se alege în mod democratic, de obicei pe o perioadă de un an. Orice membru deplin al clubului poate face parte din conducerea executivă, poate candida și poate fi ales. Normal, vor avea cele mai mari șanse să ajungă în conducerea executivă membrii care sunt activi, se fac cunoscuți și sunt cei mai respectați de către ceilalți membri. Nu în ultimul rând, candidații trebuie să vină cu un proiect pentru viitor (ce vor să facă pentru club) și trebuie să demonstreze că au avut rezultate și în trecut (ce au făcut pentru club). În unele cluburi se cere în mod explicit (prin regulamentul de funcționare) ca cei care candidează să aibă o anumită vechime în cadrul clubului.

Aș face o paranteză referitoare la unele mentalități românești. În România este o adevărată manie în ceea ce privește funcțiile și titlurile. Uneori am senzația că aproape fiecare român își dorește să fie și el șef, să fie președinte a ceva, parcă altfel nu se simte bine. Ok, e frumos că oamenii au ambiții înalte, doar că funcțiile astea de conducere nu sunt ca să se împopoțăneze lumea cu titluri. Ocuparea unei funcții de conducere presupune întâi și întâi responsabilități, iar laudele și respectul se câștigă în urma unor rezultate foarte bune și a unei munci foarte grele. Mulți uită de responsabilități și visează numai la beneficiile pe care le aduce funcția.

Președinte

• Președintele reprezintă clubul în relația cu alte entități - alte cluburi și asociații, presă, sponsori etc. Nu trebuie să reamintesc că trebuie să o facă într-o manieră pozitivă și profesionistă. În cazul unui chapter local al unui club mai mare, președintele chapterului poate reprezenta clubul doar la nivel local în limita de autoritate care îi este conferită
• Supervizează activitatea celorlalți membri din conducerea executivă și asigură respectarea regulamentelor interne
• Are autoritatea de a lua decizii privind desfășurarea activităților cotidiene
• Reprezintă punctul de contact în relația cu ceilalți membri ai clubului
• Nu în ultimul rând, președintele este responsabil cu menținerea armoniei în cadrul clubului. În general, motocicliștii sunt oameni mai duri și plini de personalitate. Orgoliile pot să izbucnească oricând și pot apărea conflicte, ceea ce nu e de dorit.

Vicepreședinte

• Preia toate atribuțiile și responsabilitățile președintelui în absența lui.
• Împreună cu președintele și ceilalți vice-președinți iau împreună hotărâri și decizii strategice - de exemplu schimbări în regulament, primirea de noi membri, excluderea unor membri (dacă au încălcat regulamentul sau codul de conduită), alianțe cu alte cluburi
• Reprezintă clubul într-o manieră pozitivă și profesionistă

Sergent At Arms

• Este responsabil cu respectarea regulamentelor și a codului de conduită.
• Este responsabil cu afișarea bannerului/steagului cu însemnele clubului la toate întrunirile și evenimentele
• Reprezintă clubul într-o manieră pozitivă și profesionistă
• Se asigură că au fost semnate waiver-erele înaintea fiecărei călătorii. Voi expica la sfârșitul articolului ce e cu aceste waiver-e.

Secretar

• Consemnează minutele de ședință pentru toate întâlnirile oficiale ale clubului
• Face convocările pentru ședințe și alte întâlniri oficiale ale clubului
• Ține evidența membrilor și actualizează datele lor de contact
• Ține evidența participării la evenimentele oficiale a clubului pentru a se determina cine sunt membrii activi
• Aduce la cunoștința membrilor hotărârile luate în comitetul executiv
• Reprezintă clubul într-o manieră pozitivă și profesionistă

Trezorier

• Este responsabil cu finanțele clubului - colectează taxele de membership, ține evidența cheltuielilor etc
• În unele cluburi rolul trezorierului este preluat de către secretar
• Reprezintă clubul într-o manieră pozitivă și profesionistă

În cadrul unui club există  și membri cu atribuții speciale. Ei nu fac parte din conducerea executivă, dar joacă un rol important în viața clubului.

Road Captain

• Conduce grupul în cazul plimbărilor organizate de către club
• Plănuiește traseul
• Este liderul formației - el stabilește viteza de mers, când se fac popasuri, ruta pe care se merge

Tail Gunner

• Stă în urma grupului în cazul plimbărilor organizate de către club
• Asigură spatele grupului - în cazul depășirilor se asigură că nu vine nimic din spate
• Se asigură că nu rămâne nimeni în spate - dacă cineva are probleme ori rămâne cu el și îl ajută ori, dacă e nevoie, oprește tot grupul. De aceea e important ca cineva care vrea să părăsească grupul să îl înștiințeze pe tail gunner despre intenția sa.

Pentru mai multe amănunte vezi și Mersul în Grup

Shepherd 

• Este responsabil cu recrutarea de noi membri
• De asemenea, este responsabil cu adaptarea și supravegherea noilor membri - le spune care este istoria clubului, care sunt valorile clubului, îi prezintă celorlalți membri, se asigură că noii membri respectă valorile și codul de conduită al clubului. 
• În cadrul plimbărilor organizate shepherd-ul stă lângă noul membru și veghează la siguranța acestuia

Cele de mai sus sunt rolurile care se regăsesc în majoritatea cluburilor moto. În mod particular, în fiecare club pot exista membri care au și alte roluri. De exemplu, în STAR (Star Touring And Riding Association) există următoarele organizații, fiecare cu conducerea ei și cu activități distincte:

• LOS - Lady of STAR - asociația femeilor din cadrul STAR
• STAR Vets - asociația veteranilor de război din cadrul STAR
• Tin STAR - cei care oferă asistență medicală

Ride waiver - Am zis că o să explic ce înseamnă. Ei bine, când se organizează de către club plimbări cu motocicletele, fiecare participant trebuie să semneze câte un ride waiver. Este un document prin care i se aduce la cunoștință faptul că mersul pe motocicletă poate fi periculos, că trebuie să respecte anumite măsuri de siguranță impuse de club (cum se merge în siguranță, cum se merge în grup) și să respecte celelalte reguli impuse de club. În România nu am auzit să existe așa ceva, dar în alte țări este important. Dacă cineva face accident în timp ce participă la o plimbare organizată de către club ar putea fi învinovățit clubul pentru asta (cu dat în judecată, cu cerut despăgubiri etc). 

Read More

Yamaha V Max Hypermodified

O misiune foarte dificilă - să faci să arate mai bine o motocicletă care deja arată superb. De la lansarea sa în 1965 și renașterea din 2009 V Max a devenit o motocicletă iconică datorită aspectului ei deosebit, puterii și manevrabilității. V Max a inventat o clasă nouă de motociclete - motocicletele cu mușchi.

Pentru expoziția EICMA de la Milano, trei customizatori de motociclete au primit provocarea să facă din V Max o motocicletă și mai uimitoare.

Marcus Walz - Germania - HARDCORE TO THE V MAX

Ludovic Lazareth - Franța - BRAIN AND BRAWN SUPERCHARGED

Roland Sands - S.U.A. - LEANER MEANER FASTER

Read More

Girls on Bikes - 11

Read More

Yamaha Motor - o scurtă istorie - 2

1983

Venture Royale – luxul pe 2 roți de la Yamaha.  Fiabilitate și calitate.Motor V4 în 4 timpi răcit cu lichid, suspensii hidraulice ajustabile, sistem audio incorporat.

Carlod Lavado câștigă campionatul mondial la clasa 250 cmc

1984

RZ 350 – motor în 2 timpi 350 cmc – un model de referință pentru motocicletele sport. A existat și o variantă Kenny Roberts signature model (în fotografie) – cu un “power valve”  pe eșapament care îmbunătățea în mod simțitor performanța în plaja medie 

A existat și un frate mai mare – RZV 500 – motor V în 2 timpi răcit cu lichid, dar care nu s-a bucurat de prea mult succes.

FJ 1100 – din nou un model de referință de data asta pentru motocicletele superbike. În jur de 220 kg și peste 125 cai putere, a fost modelul cu cel mai bun raport putere/greutate din aceea epocă din categoria sa.

Eddie Lawson câștigă campionatul mondial la clasa 500 cmc.

1985

V Max – Extraordinar este cuvântul care-i trecea prin minte oricui vedea această motocicletă. Motor V4 răcit cu aer, V-boost 145 cai putere, a fost primul power-cruiser. Motociclesta cu mușchi a avut în SUA un succes imens, ca de altfel și în restul lumii. Și astăzi există nenumărate cluburi de entuziaști ai acestui model.

FZ 750 – o altă inovație Yamaha – motor cu 5 supape pe cilindru pentru mai multă performanță și eficiență

1986

Eddie Lawson câștigă din nou campionatul mondial la clasa 500 cmc.

Carlos Lavado câștigă titlul de campion mondial la clasa 250 cmc.

1987

FZR 1000 – pentru acest model Yamaha a folosit sistemul inovativ cu 5 valve pe cilindru. De asemenea, este primul an în care Yamaha folosește cadre din aluminiu.

Yamaha introduce EXUP – un nou sistem de evacuare pentru motoarele în 4 timpi care include o supapă de presiune care să controleze presiunea la ieșire 

1988

Al treilea titlu de campion mondial la clasa 500 cmc pentru Eddie Lawson.

1989

FZR 600 – încă de la apariție acest model a dominat cursele supersport 600 de la Daytona

FZR 750R se bate pentru supremație cu modelul GSX-R 750 de la Suzuki

1990

Wayne Rainey câștigă campionatul mondial la clasa 500 cmc. O va face din nou și în 1991 și în 1992. În 1993 era lider în campionatul mondial, dar a suferit un teribil accident în urma căruia a rămas paralizat.  

John Kocinski câștigă titlul mondial la clasa 250 cmc

1991

Thomas Stevens câștigă campionatul AMA Superbike cu Yamaha

1992

FJ 1200 ABS Yamaha introduce sistemul ABS pentru acest model

1993

GTS 1000 O motocicletă plină de inovații tehnologice – injecție electronică, cadru omega, suspensie RADD cu un singur braț oscilant atât pe față cât și pe spate, ABS, convertor catalitic. Din păcate modelul nu a avut mare succes la public, probabil din cauza prețului prea mare

Tetsuya Harada câștigă campionatul mondial la clasa 250 cmc

1996

Prima motocicletă din gama Star (Yamaha a decis să creeze o linie de cruisere sub un brand separat – Star Motorcycles) – Royal Star 1300 – cu motor V4 1300 cmc 4 timpi. Primul cruiser având o autentică imagine americană, primul concurent serios pentru Harley Davidson pe segmentul cruiserelor mari. Americanii au îndrăgit imediat acest model. 

Ia ființă STAR – Star Touring And Riding – asociația deținătorilor și iubitorilor motocicletelor Star

tigat campionatul AMA outdoor motocross chiar în primul an de la lansarea modelului. După apariția YZ 400 F, motocicletele de cross în 2 timpi n-au mai avut mare căutare.

1998

Acest an a însemnat lansarea unor noi modele emblematice Yamaha.

V Star Classic (vândut în USA ca Star Motorcycles și în restul lumii ca Yamaha Dragstar). Un cruiser de clasă medie, motor VTwin în stil american. Un alt mare succes de piață. Modelul a devenit atât de popular încât a rămas în producție până în ziua de azi.

YZF R1 O motocicletă puternică și stilată.  O lansare întâmpinată cu îndelungi aplauze. YZF R1 este unul din cele mai populare și îndrăgite modele în clasa motocicletelor sport.

YZ 400 F prima motocicletă de motocross cu motor în 4 timpi. Doug Henry a câștigat campionatul AMA outdoor motocross chiar în primul an de la lansarea modelului. După apariția YZ 400 F, motocicletele de cross în 2 timpi n-au mai avut mare căutare.

1999

Star lovește din nou. De data aceasta cu modelul Road Star (Wild Star în Europa). Poate cel mai frumos cruiser cu aspect clasic. Motor VTwin de 1602 cmc răcit cu aer. Motocicleta asta a fost numită ucigașa de Harley Davidson și este evident de ce. Odată cu Road Star s-a dezvoltat o adevărată industrie de piese after-market pentru modele Star și au apărut foarte multe customizări pornind de la aceste modele. A fost primul cruiser Yamaha cu curea de transmisie.

YZF R6 O motocicletă la fel de stilată ca și sora ei mai mare YZF R1. A devenit la fel de populară și este lider în clasa motocicletelor sport de 600 cmc.

2000

TT R 125 L– cu un singur cilindru, 125 cmc în 4 timpi – o motocicletă făcută pentru distracție

2001

YZ 250 F – o altă inovație de la Yamaha – prima motocicletă MX cu motor de 250 cmc în 4 timpi. 

2002

Modelul YZF R1 primește injecție electronică, o premieră pentru modelele sport de la Yamaha

2004

Valentino Rossi, poate cel mai cunoscut pilot de MotoGP câștigă campionatul mondial cu Yamaha

Va repeta performanța și anul următor

2006

Se lansează nava amiral a flotei Star – Roadliner / Stratoliner. Motor imens – Vtwin 1854 cmc cu injecție, plin de crom exact cum le place americanilor. Cadru de aluminiu pentru mai bună manevrabilitate și multe inovații tehnice pentru o putere și eficiență sporită

YZF R6 prima motocicletă de serie care folosește tehnologia “fly-by-wire” – sistem electronic de control al accelerației (YCC-T – Yamaha Chip Controlled Throttle)în locul sistemului clasic prin cablu

2007

YZF R1 primește un nou sistem electronic – YCC-I (Yamaha Chip Controlled Intake) – menit să optimizeze puterea și cuplul în funcție de poziția accelerației și viteza motorului.

2008

Un nou model Star – Rider – motor VTwin 1902 cmc răcire pe aer, injecție, transmisie pe curea. Un design mai mult decât atrăgător și o incredibilă atenție la detalii. Raider a fost conceput inițial ca o serie limitată a modelului Roadliner, dar succesul foarte mare i-a determinat pe cei de la Yamaha să-l producă în serie mare. 

Valentino Rossi câștigă al 3lea titlu MotoGP împreună cu Yamaha

2009

După o istorie incredibilă de mai bine de 20 de ani, modelul V Max este retras din producție și înlocuit cu un nou V Max – motor V4 1700 cmc cu o putere de peste 200 cai putere. Succes instantaneu. 

YZF R1 se înnoiește – design nou și o nouă dispunere a arborelui cotit inspirată de modelul de MotoGP M1

Valentino Rossi căștigă din nou titlul MotoGP cu Yamaha. Ben Spies câștigă campionatul mondial de SuperBike cu Yamaha. Cal Crutchlow căștigă campionatul mondial de SuperSport cu Yamaha. Yamaha este regina incontestabilă a curselor pe circuit, câștigând toate competițiile importante ale sezonului

2010

Jorge Lorenzo este noul campion mondial MotoGP cu Yamaha.

2012

Striker – fratelele mai mic al lui Star Rider – motor VTwin de 1304 cmc, răcit cu lichid, injecție, transmisie pe curea

Jorge Lorenzo câștigă al doilea său titlu mondial la MotoGP cu Yamaha.

Super Tenere – continuatorul modelului de succes Tenere – probabil una din cele mai bune motociclete din clasa adventure tourer în momentul de față

2013

Cea mai nouă stea din constelația Star – Star Bolt – motor VTwin 942 cmc răcit cu aer, injecție, transmisie pe curea. Bolt lărgește oferta Star și pe segmentul street-bobber. Ca la toate modelele Star și la Bolt se regăsește aceeași calitate deosebită și atenție la detalii 

Read More

Yamaha Motor - o scurtă istorie - 1

1953

La aceea dată, Yamaha (pe atunci numită Nippon Gakky Company) era cunoscută pentru producția de piane și orgi. Nepotul fondatorului, Genichi Kawakami dorea să găsească noi domenii de business pentru diversificarea afacerilor și, în același timp, să folosească utilajele și capacitatea de producție rămasă de după război, când la fabrica Yamaha se produseseră elici pentru avioane. Genichi Kawakami și-a dat seama că ar avea o șansă în industria moto. Motocicletele reprezentau un mijloc ieftin de transport și, în ciuda faptului că existau deja mulți producători pe piață, părea o afacere bună. 

Pornind cu următoarea deviză "If you are going to make it, make it the very best there is." (dacă vrei s-o faci, fă-o cel mai bine), Genichi Kawakami și echipa sa de cercetare a vizitat multe fabrici din Japonia, a făcut vizite și în SUA, dar mai ales în Germania înainte să ia hotărârea de a intra în domeniul moto.

Genichi Kawakami a devenit primul președinte a ceea ce se va chema Yamaha Motor Corp.

1954

Primul prototip Yamaha – YA-1 (Red Dragonfly) a fost construit. O motocicletă simplă, cu un cilindru, 125 cmc în 2 timpi. Pentru pasionații de motociclete de epocă probabil că este izbitoare asemănarea dintre YA-1 și DKW RT125. Da, Yamaha n-a început foarte glorios – pur și simplu a copiat o motocicletă nemțească, profitând de faptul că după război aliații suspendaseră copyright-urile companiilor germane. Dar are și Yamaha meritul ei – au făcut o motocicletă mai bună decât originalul 

Prototipul a fost testat peste 10.000km înainte de a intra în producția de serie pentru a fi siguri că viitoarea motocicletă va fi una fiabilă.

În același timp a început construirea viitoarei fabrici de motociclete.

1955

A început producția de serie a lui YA-1. A fost un succes aproape instantaneu, iar acest succes a dus la ideea înființării, pe 1 iulie 1955 a companiei Yamaha Motor.

În același an YA-1 a participat la 2 curse importante în Japonia și le-a și câștigat. 

1956

A fost concepută o versiune îmbunătățită a modelului YA-1. Noul model a fost botezat YC-1 – un cilindru, 175 cmc 2 timpi.

1957

Un al 2lea model Yamaha a fost lansat – YD-1 – 2 cilindri, 250 cmc 2 timpi. Și acest model a fost copiat după motocicleta făcută de compania germană Adler. Și de această dată copia s-a dovedit mai bună decât originalul.

1958

A fost lansat YD-2 – 2 cilindri, 250 cmc 2 timpi – prima motocicletă Yamaha cu starter electric. 

Yamaha Motor a devenit o companie internațională. 

Yamaha a fost prima companie japoneză de motociclete care a participat la curse internaționale. A obținut un incredibil loc 6 la Catalina Grand Prix USA și, profitând de moment și de imaginea bună creată, a început să vândă motociclete în Statele Unite printr-un distributor independent – Cooper Motors. În aceea perioadă piața din SUA era cea mai importantă și cea mai bogată (de fapt a rămas cam la fel până în zilele noastre). Intrarea pe piața americană a însemnat o garanție a succesului în afaceri.

1959

YDS- 1 – o versiune îmbunătățită a modelului YD-1. Tot 2 cilindri twin, 2 carburatoare, 250 cmc 2 timpi. 

YDS-1 avea reputația că putea învinge lejer motocicletele de 650 cmc din acea perioadă. Această motocicletă a reprezentat baza pentru următorii 20 de ani pe linia motocicletelor sportive având motoare cu 2 cilindri twin în 2 timpi.

1960

A fost lansat modelul YA-3 – un cilindru 15 cmc 2 timpi

Yamaha începe vânzarea de motociclete în SUA construind propria rețea de dealeri.

1964

Este introdus modelul YA-6 Santa Barbarbara – un cilindru, 125 cmc 2 timpi. Cu acest model Yamaha a introdus un sistem inovativ – Autolube care elimina preamestecarea benzinei cu uleiul. Yamaha a fost primul producător care a folosit sistemul de injecție a uleiului.

Phil Read devine campion mondial la clasa 250 cmc. Pentru prima dată Yamaha câștigă un campionat mondial de viteză.

1965

YDS-3C Big Bear Scrambler. Primul model Yamaha desenat în SUA dedicat special publicului american. Bineînțeles că a avut și mare succes în America. Acest model se distingea printr-o accelerație foarte bună și un zgomot aparte al eșapamentului.

Phil Read câștiga din nou campionatul mondial cu Yamaha.

1967

A fost lansat modelul TD1C 250 cmc. Practic, cu acest model a început Yamaha linia de “sportive” Deși avea deja o experiență bogată în competiții, se poate spune că acest model este cel care a început lungul șir de succese Yamaha în lumea curselor moto.

Phill Ivy devine campion mondial la clasa 125 cmc cu Yamaha.

1968

DT-1 - un cilindru, 250 cmc 2 timpi. Prima motocicletă din lume de tip dual-purpose care avea atât capabilități on-road cât și off-road.

Această motocicletă Enduro a fost un uriaș succes, în special pe piața americană și a pus cu adevărat Yamaha pe harta marilor producători.

Phil Read iese din nou campion mondial cu Yamaha, atât la 250 cmc cât și la 125 cmc.

1970

XS-1. Prima motocicletă în 4 timpi făcută de Yamaha. 2 cilindri twin verticali, 650 cmc.

A devenit foarte populară datorită fiabilității sale și a bucuriei pe care o oferea riderului.

Rodney Gould iese campion mondial cu Yamaha la clasa 250 cmc.

1971

Mini Enduro – 60 cmc 2 timpi.

A fost prima mini motocicletă din lume care arăta ca o motocicletă mare – de acum tatăl putea să-și călărească motocicleta sa DT-1, iar fiul putea merge alături de el pe Mini Enduro.

Un alt titlu mondial pentru Rhil Read pentru Yamaha la clasa 250 cmc

1972

Noi modele – DT2-MX, RT2-MX. Yamaha introduce noi îmbunătățiri motoarelor sale – reed valves și CDI.

Jarno Suarinen câștigă și el titlul mondial la clasa 250 cmc cu Yamaha.

TR3 scrie o nouă pagină în istoria curselor pentru Yamaha. Dan Emde câștigă cursa Daytona 200, iar acesta este începutul unei serii incredibile – 13 victorii consecutive pentru Yamaha la Daytona, din 1972 până în 1984, un record neegalat.

1973

RD 350 – 2 cilindri twin, 350 cmc 2 timpi. Acest model a devenit cunoscut ca “ucigașa de giganți”

Kenny Roberts câștigă AMA Grand National Championship – curse pe asfalt + curse off-road.

Dieter Braun câștigă campionatul mondial cu Yamaha la clasa 250 cmc, iar Kent Andersson câștigă și el la clasa 125 cmc.

TX-500 – 2 cilindri twin, 500 cmc 4 timpi. Primul model Yamaha având 4 valve pe cilindru. 

1974

TY 250 – un cilindru, 250 cmc 2 timpi – precursoarea motocicletelor Yamaha pentru trial

Kenny Roberts repetă performanța din anul trecut câștigând din nou AMA Grand National Championship

Kent Anderson câștigă și el din nou campionatul mondial cu Yamaha la clasa 125 cmc.

Poate cel mai cunoscut pilot de curse, Giacomo Agostini semnează cu Yamaha și aduce un nou titlu în palmaresul echipei de curse la clasa 350 cmc.

TZ 700 – 4 cilindri, 694 cmc 2 timpi, 90 cai putere – primul road-racer în 4 cilindri pe care Yamaha îl pune în producție. Anul următor cilindreea acestui model este mărită până la 747 cmc, cu un câștig de 15 cai putere. 

1975

YZ 250 – prima motocicletă de motocross din lume cu un singur amortizor pe roata spate. Acest model este începutul unei serii de motociclete prin care Yamaha a schimbat definitiv motocross-ul.

Giacomo Agostini aduce primul titlu pentru Yamaha la clasa 500 cmc (clasa regină în motomondialui de viteză)

1976

Ia naștere legendarul model XT 500 – un cilindru, 500 cmc 4 timpi. Asta a însemnat sfârșitul mitului britanic cum că japonezii nu sunt în stare să construiască un motor mono-cilindru de 500 cmc. Yamaha l-a construit și l-a făcut mai bine decât firmele britanice.

1977

Se înființează Yamaha Motor Corporation USA pentru a răspunde mai bine cerințelor pieței americane și a stabili o identitate separată de cea a companiei producătoare de instrumente muzicale.

1978

650 Special – primul model din seria “Special“ a lui Yamaha. 650 Special este considerat primul cruiser produs de către un constructor japonez.

Kenny Roberts câștigă campionatul mondial la clasa 500 cmc la fiind primul american care reușește o asemnea performanță.

Kenny Roberts intră în legendă, câștigând cu Yamaha încă 2 campionate mondiale la clasa 500 cmc în anii 1979 și 1980.

XS Eleven – prima motocicletă de stradă în 4 cilindri, cu cardan construită de Yamaha.

1979

YICS – Yamaha Induction Control System – un sistem dezvoltat pentru motoarele în 4 timpi pentru reducerea consumului

1980

1100 Midnight special. Prima motocicletă Yamaha din seria “Midnight Special” – toate componentele motocicletei sunt de culoare neagră. Asta însemnând că și cromul folosit pentru diferite componente este negru.

Pe lângă Kenny Roberts, Yamaha mai are un campion mondial în cursele de viteză – Jon Ekerold – la clasa 350 cmc

Maxim 650 – 4 cilindri, cardan. Un alt model din seria Special, un alt success pentru Yamaha. 

1981 

YZ 125H – primul model motocross răcit cu lichid făcut de Yamaha. Radiatorul, făcut din aliaj de aluminiu era montat desupra aripii față, conductele de răcire trecând pe lângă ghidon și cadru. 

Virago 750 – primul motor VTwin răcit cu aer dezvoltat de Yamaha. Cu un design foarte atrăgător, transmisie pe cardan, Virago a devenit una din cele mai populare motociclete. Aproape incredibil, dar modelul Virago se produce și astăzi.

1982

Seca 650 Turbo – Yamaha a introdus un motor cu turbo compresor. Carena față era destinată pentru a proteja pilotul de vânt, dar conferea motocicletei și un aer mai atrăgător.

Jean-Louis Tournadre câștigă campionatul mondial la clasa 250 cmc cu Yamaha.

Read More