Mersul cu pasager

Mersul cu pasager implică o problemă serioasă. Din punct de vedere al tehnicii pilotajului nu este aşa de complicat. 

Problema e însă una morală. Când eşti singur nah, tu ai vrut să mergi pe motocicletă, eşti conştient de pericole (sau ar trebui să fii), iar dacă păţeşti ceva se poate spune că ţi-ai făcut-o cu mâna ta. Dacă îţi pasă de tine probabil că vei avea grijă şi vei merge prudent, dacă nu-ţi pasă... asta e.

Când iei şi un pasager cu tine atunci se schimbă situaţia. Trebuie să devii responsabil şi pentru pasager. Practic pasagerul îşi încredinţează viaţa în mâinile tale.  Când eşti pe motocicletă orice greşeală înseamnă o căzătură, orice căzătură lasă urme. 

Am văzut motociclişti care în momentul în care iau un pasager încep să facă tot felul de „vitejii”. În mintea lor cred că se gândesc ce tare or să impresioneze ei, cât de tare vor fi admiraţi pentru „skill”. De fapt nu impresionează pe nimeni. Cel mult or să-şi îngrozească pasagerii, dar sigur nu vor avea parte de prea multă admiraţie pentru asta. 

Motocicleta

Înainte să iei un pasager cu tine consultă manualul motocicletei. Pentru majoritatea motocicletelor sunt necesare câteva modificări:

• Presiunea pneurilor – deobicei este necesară o presiune mai mare pe pneul spate
• Ajustarea suspensiilor – în manual ar trebui să se specifice dacă este nevoie de vre-o modificare

Motocicleta ar trebui să aibă loc pentru pasager şi scăriţe pe care să-şi pună picioarele. Ideal ar fi ca pasagerul să aibă şi un spătar şi/sau mânere pentru sprijin. În orice caz, dacă motocicleta nu are loc pentru pasager şi nu are scăriţe mai bine renunţi decât să faci improvizaţii. E vorba şi de siguranţă şi de confortul pasagerului. Deobicei, scăriţele pentru pasager sunt pliabile. Asigură-te că le-ai dat jos înainte să inviţi pasagerul să se urce pe motocicletă.

O idee bună ar fi să cumperi un sistem de comunicare, mai ales dacă plănuieşti să faceţi o călătorie mai lungă. E plăcut să poţi vorbi pe drum. 

Pasagerul

Nu lăsa pe nimeni să se urce în spatele tău până nu-i faci un mic instructaj şi te asiguri că a înţeles tot ce i-ai zis.

• În primul rând ar trebui să-ţi asiguri pasagerul că vei conduce cu cea mai mare grijă şi că vei merge în siguranţă (şi aşa să şi faci nu doar să spui). Trebuie să-i spui că riscuri există indiferent de cât de prudent ai fi. Poate că pasagerul nu conştientizează asta aşa că e fair-play să-i spui. Dacă ezită să se suie pe motocicletă nu insista. E mai bine pentru toată lumea. Frica nu e un sentiment prea plăcut, plus că o persoană speriată poate avea reacţii neaşteptate.
• În al doilea rând, ar trebui să îi asiguri pasagerului echipament de protecţie. Eu nu aş lăsa pe nimeni, din principiu, să se urce cu mine pe motocicletă dacă nu este echipat. Dacă nu are echipament i-l dau pe al meu. Chiar dacă nu se potriveşte perfect tot e mai bine decât deloc, dar ideal ar fi să aibă echipament care să se potrivească pe măsura lui/ei.
• Atrage-i atenţia asupra tobelor de eşapament. Cineva care nu e obişnuit cu motocicleta s-ar putea să nu-şi dea seama cât de tare frig :)

Trebuie să-i spui pasagerului că va trebui să respecte câteva reguli. Nu e nimic complicat, dar e esenţial să le respecte.

• Pasagerul trebuie să-ţi ceară permisiunea de a se urca pe motocicletă şi a se da jos de pe motocicletă. Înainte să urce sau să coboare asigură-te că motocicleta e bine echilibrată şi că o ţii foarte bine, având ambele picioare cu toată talpa pe sol. Astfel eviţi să te ia prin surprindere şi să te dezechilibreze. Ar fi penibil să faceţi buff stând pe loc, nu?
• Odată ce s-a suit pe motor, pasagerul trebuie să rămână cu piciorele pe scăriţe. N-ai vrea să te trezeşti că îşi pune picioarele pe jos când nu te aştepţi. Chiar dacă te opreşti, e treaba ta ca pilot să ţii motocicleta, nu a pasagerului.
• Deasemenea, trebuie să se ţină bine ca să nu se piardă pe drum. Aici sunt mai multe variante, în funcţie şi de motocicletă. Poate să se ţină cu ambele mâini de tine, poate să se sprijine cu o mână de rezervor şi cu o mână pe tine, poate să se ţină de sissy-bar, unele motociclete au mânere speciale pentru pasager... toate variantele sunt bune atâta timp cât se ţine bine. 
• Oricum s-ar ţine, este esenţial să nu te incomodeze în mişcări. Dacă te ţine de mâini, s-ar putea să nu mai poţi manevra ghidonul. Dacă simţi că te incomodează, trebuie să-i spui să-şi schimbe poziţia.
• Pasagerul nu trebuie să se mişte prea mult pe motocicletă. În principiu, ori stă drept pe motocicletă şi se înclină pe viraje odată cu motocicleta (practic corpul lui rămâne perpendicular pe motocicletă) ori se mişcă odată cu pilotul. Pe motocicletă echilibrul este esenţial. Ţi-ai pierdut echilbrul - eşti pe jos în secunda următoare. Acum nah, pasagerul e şi el om nu e sac de cartofi, trebuie să se mai mişte şi el din când în când că altfel amorţeşte. Dar roagă-l să nu facă mişcări bruşte şi să nu înceapă să se foiască tocmai când eşti pe curbă. În linie dreaptă orice motocicletă este destul de stabilă aşa că poate să facă ce vrea. Bine, lucrul ăsta e valabil când motocicleta are un pic de viteză. La viteză mică, greutatea suplimentară pe care o dă pasagerul face să controlezi mai greu motocicleta. Deci nici când ai viteză foarte mică n-ar fi bine să se mişte.
• Ca să te ajute un pic pe curbe sau cel puţin să nu te încurce pasagerul ar trebui să privească peste umărul tău stâng dacă iei un viraj la stânga şi peste umărul tău drept dacă iei un viraj la dreapta. Dacă face aşa, greutatea corpului se va deplasa în mod natural astfel încât să te ajute pe viraj. Mă rog, nu ştiu dacă o să o facă din prima. Chestia asta o să vină odată cu experienţa, dar măcar să nu se mişte în contrasens cu motocicleta şi cu riderul. Este esenţial să-i explici de la început că orice motocicletă trebuie să se încline ca să ia virajele, că e ceva normal şi nu se va întâmpla nimic rău. Altfel, la prima curbă s-ar putea să se sperie foarte tare.
• Pasagerul ar trebui să se uite şi el pe drum. Două perechi de ochi sunt întodeauna mai bune decât una singură. Dacă vede ceva poate să te atenţioneze. Dar şi aici trebuie să stabiliţi de la început modul în care o va face. Dacă începe să ţipe mai mult te sperie, dacă nu reuşeşte să spună în mod coerent ce vrea să spună mai bine să tacă (de exemplu, dacă începe cu "vezi, vezi, vezi"... păi să vezi ce? mai mult îţi distrage atenţa decât te face atent). Deasemenea, ar trebui să anticipeze. Dacă, de exemplu, vede în faţă un obstacol, trebuie să se aştepte că vei frâna şi atunci ar trebui să se ţină mai bine.
• Dacă ai un sistem de comunicare între pilot şi pasager, fă o probă să vezi dacă merge şi explică-i pasagerului cum se foloseşte. Dacă n-ai aşa ceva, ar fi bine să stabileşti o convenţie de semne - de exemplu o bătaie pe umărul stâng să însemne "te rog mergi mai uşor", o bătaie pe umărul drept să însemne "aş vrea să ne orpim la primul popas", două bătăi pe umăr "e urgent" etc. Nah, pot fi folosite şi alte semne, important e să le stabiliţi de la început ca să puteţi comunica.

Pilotul

Din punct de vedere al pilotului, mersul cu pasager nu e chiar aşa de dificil. Îmi aduc aminte, prima dată când m-am urcat eu pe o motocicletă am mers cu pasager. Instructorul cu care am făcut eu şcoala are obiceiul să se urce împreună cu elevii pe motocicletă ca să îi vadă mai bine cum se mişcă şi cum controlează motocicleta. Un obicei bun, zic eu, care m-a ajutat să învăţ mai repede şi să înţeleg mai bine. Acum nah, instructorul nu era un pasager oarecare; el ştia să se mişte în aşa fel încât să compenseze eventualele mele greşeli. Dar chestia e că nu e nimic de speriat şi mersul cu pasager nu este foarte diferit de mersul solo.

Există totuşi diferenţe:

• La viteză mică motocicleta este mai greu de controlat. E normal. Chiar dacă iei în spate o fată mai mignionă, tot adaugă în jur de 20-25% la greutatea cu care erai obişnuit (nah, procentul depinde şi de cât de grea e motocicleta goală, dar dacă procentul e mai mic asta înseamnă că motocicleta în sine este grea, deci greu de controlat la viteză mică)
• Tot din cauza adaosului de greutate şi inerţia e mai mare, deci motocicleta va accelera mai greu şi va frâna mai greu. Cu accelerarea nu prea cred că sunt probleme. Majoritatea motocicletelor au mult mai multă putere decât au nevoie. În schimb cu frânarea va fi o problemă foarte mare dacă nu eşti atent.

Pentru cei care încă îşi mai aduc aminte ceva din fizica învăţată la şcoală, trebuie să fac precizarea că ar fi fost corect să spun masă în loc de greutate, dar nah, popular se foloseşte aşa. Îmi cer scuze.

Foartă multă lume recomandă să capeţi întâi ceva experienţă şi de abia după aia să te încumeţi să mergi cu pasager. Câtă experienţă? 100km? 1000? Este vorba de experienţă în trafic. Este esenţial să anticipezi pericolele şi situaţiile delicate care pot interveni în trafic, tocmai pentru că e mai greu să frânezi şi să manevrezi motocicleta pe spaţii mici atunci când ai pasagerul în spate. Dacă ai experienţă în trafic atunci vei şti la ce să te aştepţi. Nu-ţi rămâne decât să exersezi bine cum e cu frânatul. Deasemenea este esenţial să ştii că poţi să stăpâneşti motocicleta pe viraje şi la viteză mică.

Ca pilot, vei şti întotdeauna când accelerezi şi când frânezi, în schimb pasagerul poate fi luat prin surprindere. Este o senzaţie destul de neplăcută când simte fie că e tras brusc în spate fie că este împins brusc în faţă. Dacă ţii la confortul pasagerului, nu brusca motocicleta. Încearcă să accelerezi lin, să nu schimbi vitezele prea brusc, să frânezi din timp. Uneori se întâmplă să te ciocneşti cască în cască cu pasagerul. Dacă se întâmplă prea des treaba asta înseamnă că bruschezi. Ia-o mai domol.

Acum nah, dacă pasagerul tău este o fată frumoasă, parcă-ţi vine să accelerezi un pic mai tare ca să simţi cum te îmbrăţişează strâns sau să frânezi un pic mai tare ca să simţi cum i se lipesc sânii de spatele tău. Dar doar un pic. Nu fii golan. Trebuie să o faci să se simtă confortabil şi în siguranţă altfel nu va mai vorbi cu tine.

Când mergi cu pasager e o idee bună să te opreşti din când în când. Vă mai dezmorţiţi, mai staţi de vorbă şi obţii un feedback valoros - s-a speriat, i-a plăcut, îi e frig, îi e cald, ai mers prea tare, ai mers prea încet etc. O fată va aprecia foarte tare aşa ceva. Asta înseamnă că îţi pasă de ea şi vrei să ai grijă de ea. 

O mică problemă e şi cu vântul care suflă din lateral. Când eşti cu pasager efectul vântului e un pic mai mare, deci fi pregătit să compensezi. Dacă vântul suflă foarte tare, mai bine găseşti un loc de popas, vă opriţi, beţi o cafea şi aşteptaţi să se mai potolească vântul.

Când ai pasager în spate ia-o mai uşor cu strecuratul printre maşini. Nu zic să n-o faci, dar fii mai atent. Echilibrul e mai precar aşa că ar fi bine să îţi asiguri un spaţiu lateral mai mare. Nu merge cu viteză cu mult mai mare decât merge coloana pentru a avea timp să frânezi dacă se întâmplă ceva.

Şi apropo de frânare. Am lăsat-o la urmă pentru că e partea cea mai delicată. Vestea bună e că greutatea suplimentară pe roata din spate va face mai eficientă frâna de picior, deci poţi să o foloseşti cu mai multă încredere. Vestea proastă e că, per total, motocicleta frânează mai puţin eficient când eşti cu pasager decât atunci când eşti singur. Mai mult, aşa cum am mai spus, motocicleta se poate dezechilibra mai uşor şi dacă te prinde cu roata faţă blocată pe frânare... căzătura e ca şi garantată. 

De aceea e foarte important să fii atent. Trebuie să încerci să anticipezi tot ce se întâmplă ca să nu fii nevoit să pui frână bruscă. Când te apropii de locuri cu pericole potenţiale (în special intersecţii, treceri de pietoni, şcoli, benzinării, hypermarket-uri sau parcări) redu viteza astfel încât să-ţi fie uşor să frânezi. 

Aş vrea să reamintesc - chiar dacă te-ai oprit de tot, pasagerul nu trebuie să-şi pună picioarele pe jos până nu îi spui tu că poate să o facă. Cu un pasager care nu are experienţă trebuie să fii atent. S-ar putea să o facă din reflex. Nu pare mare lucru, dar poate dezechilibra serios motocicleta.

Nu forţa niciodată când eşti cu pasager. Dacă este cazul mergi mai încet decât ai face-o când mergi singur. Nu contează în cât timp ajungi ci contează să ajungi. Nu uita că pasagerul a avut foarte mare încredere în tine şi practic şi-a încredinţat viaţa în mâna ta.