Marc Marquez i-a eclipsat pe toţi.
Istoria acestei curse nu a început odată cu calificările ci mult mai devreme.
E prima dată când MotoGP a fost găzduit de către circuitul din Austin, Texas. Deci, nicio echipă nu avea foarte multe date disponibile, nimeni nu ştia ce setări să facă pentru motociclete. Honda s-a mişcat bine în presezon şi a reuşit să organizeze o sesiune privată de teste pe circuitul din Texas. Spun că s-a mişcat bine pentru că au plănuit totul din timp şi au reuşit să-şi acopere cheltuielile legate de acest test prin acţiuni de marketing. Celelalte echipe s-au plâns că banii ceruţi de americani sunt prea mulţi şi dacă mai adaugă şi cheltuielile logistice nu îşi pot permite să participe. Şi n-au participat. Doar echipa de uzină Yamaha s-a alăturat în ultimul moment celor de la HRC, doar că s-au gândit să economisească ceva bănuţi şi au plecat după doar 2 zile de teste, Honda beneficiind de o zi în plus. Cât de mult a contat această zi în plus n-avem de unde să ştim. Cert este că în timpul grandprix-ului toate echipele, pe măsură ce acumulau date, au reuşit să-şi îmbunătăţească constant timpii pe tur. Bineînţeles, HRC, care deja avea mai multe date la dispoziţie a avut de la început un avantaj faţă de celelalte echipe.
Şi avantajul Honda s-a văzut chiar de la început. Se spune că anumite circuite avantajează anumite motociclete sau, altfel spus, unele motociclete sunt mai bine adaptate pentru un circuit decât altele. Pe circuitul american Honda a dominat clar.
Dar n-a fost vorba doar de motocicletă. Parcă circuitul din Texas a fost făcut special pentru Marc Marquez. Pur şi simplu şi-a eclipsat concurenţa, fie că a fost vorba de Pedrosa, colegul lui de echipă sau de piloţii Yamaha, veniţi pe cai mari după dubla obţinută în etapa precedentă.
În primele două antrenamente libere Marquez a acaparat toate privirile. Ne-a fascinat pe toţi cu stilul lui inconfundabil - se apleacă atât de mult pe viraje încât atinge solul nu doar cu genunchiul ci şi cu cotul. Gata, Marquez e noul Rossi. Rossi, vechiul Rossi, originalul Rossi, nici nu s-a văzut deşi era şi el pe circuit. Toată lumea avea ochi doar pentru Marquez.
Apoi s-a întâmplat. Debutantul Marquez a vrut să le încerce pe toate. Dacă în prima cursă a văzut cum e să fii pe podium în MotoGP, să alergi roată la roată cu idolul Rossi, acum s-a gândit să vadă cum e să cazi de pe o motocicletă de MotoGP. Şi a căzut. Toate privirile admirative s-au transformat imediat în priviri critice. E prea agresiv, prea neexperimentat, acum o să se sperie şi va fi mai prudent etc.
Dar Marquez nu s-a speriat. A început din nou. În ultimele antrenamente libere şi în calificări a mers iar ca nebunul. Nimeni nu s-a putut apropia de el deşi s-au străduit toţi, în special Pedrosa şi Lorenzo. Aşa s-au şi terminat calificările - Marquez primul, Pedrosa la mare distanţă al doilea, Lorenzo la mult mai mare distanţă al treilea.
Cursa n-a avut mare istoric. Doar după start a fost ceva agitaţie. Stefan Bradl a plecat foarte bine şi, pentru câteva tururi părea că se poate bate pentru podium. N-a fost cazul. Lorenzo, chiar dacă nu s-a putut ţine după cele două HCRuri şi-a făcut cursa lui aşa cum ne-a obişnuit - fără greşeală.
În faţă, bineînţeles, cele două HCRuri, doar că primul era Pedrosa şi pe locul doi Marquez. Aşa au ţinut-o jumătate de cursă. Pedrosa a tras cât a putut de tare, dar Marquez l-a urmărit parcă fără efort şi a aşteptat să greşească. Şi Pedrosa a greşit. N-a fost ceva grav, s-a abătut de la trasa ideală poate doar cu câţiva centrimetri, dar a fost de ajuns pentru Marquez care a atacat, a ajuns în frunte şi n-a mai putut fi prins. Cred că în clipa în care l-a văzut în faţa sa, Pedrosa şi-a văzut ruinată orice speranţă de a mai deveni vre-odată campion mondial. E pilot bun, dar întotdeauna a fost cineva mai bun ca el. A încercat să se ţină după Marquez, să revină, dar n-a putut.
Lorenzo, cum spuneam, şi-a adjudecat locul 3. A fost conştient de la început că nu va putea mai mult în această cursă, dar a tras şi el, iar la sfârşit diferenţa faţă de primele 2 locuri n-a fost deloc mare. Campionul en titre şi-a respectat blazonul.
Carl Crutchlow este un alt ghinionist. Sincer, mie îmi place din ce în ce mai mult de el. Se agită foarte mult şi scoate tot ce se poate scoate din motocicleta sa. Cred că dintre toţi piloţii el îşi doreşte cel mai mult să câştige. În cursa de duminică a reuşit un rezultat remarcabil. A terminat pe locul 4. Atunci de ce zic eu că e ghinionist? Pentru că pe el nu-l vede nimeni niciodată. Toate privirile au fost atrase doar de Marc Marquez în cursa asta şi de către Rossi în cursa trecută. A făcut şi el performanţă, dar nimeni nu a băgat de seamă. E ghinionist şi pentru că n-a avut loc la echipa de uzină Yamaha. Ar fi meritat locul şi probabil că l-ar fi şi primit, dar Rossi s-a hotărât să se întoarcă la Yamaha aşa că n-a mai fost loc şi pentru el. Tot ce poate să facă este să strângă din dinţi, să tragă tare în continuare şi să spere că în viitor va avea şi el o mică oportunitate.
Valentino Rossi a fost un mediocru pe parcursul întregului weekend. N-a avut rezultate bune nici în antrenamente nici în calificări. Se spera că-şi va lua revanşa în cursă. N-ar fi fost prima dată. De fapt e ceva obişnuit pentru el să facă nişte curse spectaculoase chiar şi atunci când nimeni nu se aşteaptă. N-a fost cazul acum. Trei sferturi din cursă n-a reuşit să se bată decât cu Ducati-ul lui Dovizioso si cu Honda lui Bautista. Până la urmă Rossi s-a desprins de Dovi, dar era de aşteptat. Ducati este tot o motocicletă slabă, în ciuda infuziei de ingineri nemţi făcută de Audi. Începuturile de cursă sunt mai bune decât în ultimele două sezoane, dar Ducati nu rezistă până la final. Mai e mult de lucrat.
Finalul de cursă a însemnat şi un nou record - Marc Marquez este cel mai tânăr pilot care a câştigat o cursă MotoGP. Un weekend început bine s-a terminat la fel de bine. De fapt, weekend-ul ăsta a fost numai Marc Marquez. I-a eclipsat pe toţi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu