Point Fixation / Target Fixation

Motocicleta tinde să meargă în direcţia în care priveşti. Sună ciudat? Sună magic? Sună comic? În definitiv, când mergem pe stradă, „scanăm” în mod frecvent cu privirea în toate direcţiile şi cu toate acestea ţinem drumul destul de drept, iar dacă privim în jos nu înseamnă că vom cădea (sau da?).

Faptul că motocicleta tinde să meargă în direcţia în care priveşti este totuşi real, fiind perceput de conducătorii oricărui tip de vehicul, nu numai motociclete – dacă îţi întorci capul într-o anumită direcţie, vei tinde să virezi către direcţia în care te uiţi. Mai mult decât atât, este foarte greu, dacă nu aproape imposibil, să virezi în altă direcţie decât cea în care te uiţi. Nu este nimic magic, nu este un fenomen paranormal, există o explicaţie şi ea e simplă: mergi către direcţia în care te uiţi deoarece, creierul  tău comandă mişcarea mai mult sau mai puţin la nivel subconştient. 

Imaginează-ţi creierul ca pe un pilot automat. Îi dai coordonatele (unde vrei să ajungi), iar restul face singur - analizează informaţiile pe care le primeşte de la ochi şi ajustează mişcările corpului (luând în considerare reflexele şi experienţa dobândită) astfel încât să menţină traiectoria pe care ţi-ai propus-o.

„Fixaţia” înseamnă a nu îţi putea muta atenţia de la ceva/cineva.  În cazul nostru, ne referim la a fixa un obiect (maşină, camion, animal, copac, groapă în carosabil etc) şi a nu îţi putea dezlipi privirea de acel obiect. Poţi să ghiceşti ce se va întâmpla într-un astfel de caz? Da, în mod ironic, dacă îţi fixezi privirea asupra unui obstacol, nu numai că nu îl vei evita dar sunt şanse foarte mari să te îndrepţi exact către el. „Pilotul tău automat” primeşte, la nivel inconştient, coordonatele ţintei şi va reacţiona întocmai ca un sistem de ghidare al rachetelor – va încerca să corecteze traiectoria în aşa fel încât să nimereşti ţinta în plin. 

Fenomenul de „fixare a ţintei” se produce de obicei pe un fond de panică. Panica te face să te blochezi şi eşti total lipsit de reacţii. Creierul este incapabil de a mai procesa alte comenzi iar „pilotul automat” rămăne activat pe ultima instrucţiune primită (mergi la ţintă). 

Există şi fenomenul invers - să nu fii atent deloc încotro vrei să mergi. Creierul, în lipsa unor informaţii actualizate, nu va putea să joace rolul de pilot automat. 

Din păcate, în ambele situaţii, consecinţele nu sunt tocmai plăcute.

Ce e de făcut şi cum ai putea folosi target fixation în avantajul tău?

În primul rând, fii atent la şosea şi la trasa pe care vrei să mergi. Când mergi pe motocicletă, principala preocupare a creierului tău trebuie sa fie... mersul pe motocicletă. Panica apare atunci când te afli brusc într-o situaţie pe care nu ştii să o rezolvi (şi nici nu ai prea mult timp ca să gândeşti). Dacă eşti atent la tot ce se întămplă atunci sunt puţine şanse să te surprindă ceva. 

Să presupunem că în faţa ta a apărut un obstacol neaşteptat. Nu te panica. Ok, ai observat obstacolul. Creierul şi-a luat informaţiile de care avea nevoie din prima clipă - a stabilit reperele, a măsurat distanţele, a făcut toate calculele... Nu e nevoie să te mai uiţi la obstacolul respectiv. Trebuie să îi dai creierului informaţii suplimentare. Trebuie să găseşti o cale pentru a evita obstacolul. În loc să-ţi fixezi privirea pe obstacol, concentrează-te pe "portiţa de scăpare". Fixează-ţi privirea în punctul în care vrei să ajungi astfel încât să ocoleşti obstacolul.

Cel mai des se întâmplă pe viraje. E mai greu de urmărit traiectoria imaginară pentru că reperele se schimbă foarte repede. Dacă te uiţi în faţă vei avea tendinţa să mergi drept în faţă. Şi în faţa ta se pot ivi tot felul de obstacole care să te sperie - copacul care se înalţă ameninţător pe marginea drumului, camionul zgomotos care vine pe contrasens... de fapt drumul tău este liber şi lipsit de obstacole doar că drumul nu este drept ci trebuie să urmezi o traiectorie curbă.

Întotdeauna trebuie să urmăreşti desenul drumului nu să te uiţi în faţă. Nu te interesează ce se întâmplă în faţa ta ci doar ce se întâmplă pe banda ta de mers. Trebuie să cauţi punctul de ieşire din viraj şi să-ţi fixezi privirea către acel punct. Creierul va face toate ajustările necesare. Dacă ieşirea din viraj nu se vede încă, nu-i nicio problemă, continuă să o cauţi cu privirea; o să apară în scurt timp.

PS:
Va cădea motociclistul din prima fotografie? Eh... cine se uită după fete în loc să îşi vadă de motocicleta lui are toate şansele. De fapt acolo este vorba despre o cascadorie făcută de către un profesionist - Jorian Ponomareff. Ştii cum se spune - "dont try this at home" :) Când vrei să te uiţi după fete, uită-te după fete, dar când mergi cu motocicleta, uită-te pe unde mergi